|
1. |
Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. |
|
2. |
Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte. |
|
3. |
Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta! |
|
4. |
Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. |
|
5. |
Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului. |
|
6. |
Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. |
|
7. |
Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată |
|
8. |
Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. |
|
9. |
Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. |
|
10. |
Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! |
|
11. |
Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui. |
|
12. |
Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. |
|
13. |
Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, |
|
14. |
Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta! |
|
15. |
Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor. |
|
16. |
Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. |
|
17. |
Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. |
|
18. |
Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. |
|
19. |
Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! |
|
20. |
Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. |
|
21. |
Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? |
|
22. |
Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc. |
|
23. |
Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează. |
|
24. |
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. |
|
25. |
Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. |
|
26. |
Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. |
|
27. |
Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. |
|
28. |
Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. |
|
29. |
Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el. |
|
30. |
În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. |
|
31. |
Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!" |
|
32. |
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! |
|
33. |
Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta! |
|
34. |
Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. |
|
35. |
Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. |
|
36. |
Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui. |
|
37. |
Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. |
|
38. |
Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. |