1. |
Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; |
2. |
Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea". |
3. |
Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. |
4. |
Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. |
5. |
Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, |
6. |
Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte". |
7. |
Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. |
8. |
Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. |
9. |
Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. |
10. |
Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. |
11. |
Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. |
12. |
De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. |
13. |
Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. |
14. |
De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om |
15. |
Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul. |
16. |
Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, |
17. |
Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. |
18. |
Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. |