|
1. |
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război. |
|
2. |
Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine. |
|
3. |
Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el? |
|
4. |
Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec. |
|
5. |
Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege. |
|
6. |
Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i! |
|
7. |
Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor, |
|
8. |
A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii. |
|
9. |
Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie, |
|
10. |
Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită. |
|
11. |
Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii, |
|
12. |
Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului. |
|
13. |
Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies; |
|
14. |
Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. |
|
15. |
Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său. |