|
1. |
Doamne, cercetatu-m-ai și m-ai cunoscut.
|
|
2. |
Tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea; Tu ai priceput gândurile
mele de departe.
|
|
3. |
Cărarea mea și firul vieții mele Tu le-ai cercetat și toate căile
mele mai dinainte le-ai văzut.
|
|
4. |
Că încă nu este cuvânt pe limba mea
|
|
5. |
Și iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate și pe cele din urmă
și pe cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta.
|
|
6. |
Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o
pot ajunge.
|
|
7. |
Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi?
|
|
8. |
De mă voi sui în cer, Tu acolo ești. De mă voi coborî în iad, de
față ești.
|
|
9. |
De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile
mării
|
|
10. |
Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.
|
|
11. |
Și am zis: "Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte
lumina dimprejurul meu".
|
|
12. |
Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va
lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei.
|
|
13. |
Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele
maicii mele.
|
|
14. |
Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt
lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.
|
|
15. |
Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru
ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
|
|
16. |
Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta
toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârși și nici una din ele nu va fi
nescrisă.
|
|
17. |
Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte
s-a întărit stăpânirea lor.
|
|
18. |
Și-i voi număra pe ei, și mai mult decât nisipul se vor înmulți.
M-am sculat și încă sunt cu Tine.
|
|
19. |
O, de ai ucide pe păcătoși, Dumnezeule! Bărbați vărsători de sânge,
depărtați-vă de la mine!
|
|
20. |
Aceștia Te grăiesc de rău, Doamne, și vrăjmașii Îți hulesc numele.
|
|
21. |
Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât și asupra
vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit?
|
|
22. |
Cu ură desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.
|
|
23. |
Cercetează-mă, Doamne, și cunoaște inima mea; încearcă-mă și cunoaște
cărările mele
|
|
24. |
Și vezi de este calea fărădelegii în mine și mă îndreptează pe
calea cea veșnică.
|