|
1. |
Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit. |
|
2. |
Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri. |
|
3. |
Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli? |
|
4. |
Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea? |
|
6. |
Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât. |
|
7. |
Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob". |
|
8. |
Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! |
|
9. |
Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? |
|
10. |
Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa, |
|
11. |
Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte. |
|
12. |
Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el, |
|
13. |
Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului. |
|
14. |
Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi, |
|
15. |
Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa. |
|
16. |
Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea? |
|
17. |
Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. |
|
18. |
Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. |
|
19. |
Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu. |
|
20. |
Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii. |
|
21. |
Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi. |
|
22. |
Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele; |
|
23. |
Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru. |