1. |
Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă. |
2. |
Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei. |
3. |
Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor. |
4. |
Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei. |
5. |
De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi. |
6. |
Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. |
7. |
Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. |
8. |
Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. |
9. |
Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul. |
10. |
Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune |
11. |
Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? |
12. |
Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi". |
13. |
Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, |
14. |
Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă". |
15. |
Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. |
16. |
Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. |
17. |
Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: |
18. |
Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. |
19. |
Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. |
20. |
Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. |
21. |
De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit. |
22. |
Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine. |
23. |
Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit. |
24. |
Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ? |
25. |
Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac. |
26. |
Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. |
27. |
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului. |