1. |
La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. |
2. |
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. |
3. |
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" |
4. |
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? |
5. |
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! |
6. |
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. |
7. |
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" |
8. |
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. |
9. |
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. |