1. |
Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă |
2. |
Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. |
3. |
Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit. |
4. |
Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, |
5. |
Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei. |
6. |
Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob; |
7. |
Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră. |
8. |
Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui. |
9. |
Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat. |
10. |
Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac. |
11. |
Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre; |
12. |
Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit. |
13. |
Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit; |
14. |
Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut. |
15. |
Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru; |
16. |
Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare. |
17. |
Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit, |
18. |
De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului. |
19. |
Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău |
20. |
Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta, |
21. |
Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii. |
22. |
De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin, |
23. |
Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii. |
24. |
Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. |
25. |
Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit. |
26. |
Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru? |
27. |
Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru. |
28. |
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău. |