|
1. |
Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. |
|
2. |
Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea, |
|
3. |
Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău. |
|
4. |
Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu: |
|
5. |
Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău". |
|
6. |
Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor. |
|
7. |
Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? |
|
8. |
Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui. |
|
9. |
Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău. |
|
10. |
Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti. |
|
11. |
Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi. |
|
12. |
Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat. |
|
13. |
Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere. |
|
14. |
Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău. |
|
15. |
Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; |
|
16. |
Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa. |
|
17. |
Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră. |
|
18. |
Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru. |
|
19. |
Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu. |
|
20. |
Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el; |
|
21. |
Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări. |
|
22. |
Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău. |
|
23. |
Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge. |
|
24. |
Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui. |
|
25. |
Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui; |
|
26. |
Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele. |
|
27. |
Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului; |
|
28. |
În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi. |
|
29. |
Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului; |
|
30. |
De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla, |
|
31. |
De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi, |
|
32. |
Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor. |
|
33. |
Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu, |
|
34. |
Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba. |
|
35. |
O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne |
|
36. |
Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. |
|
37. |
Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău. |
|
38. |
Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui. |
|
39. |
Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. |
|
40. |
Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. |
|
41. |
Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui. |
|
42. |
Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. |
|
43. |
Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât. |
|
44. |
Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine. |
|
45. |
Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? |
|
46. |
Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor? |
|
47. |
Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? |
|
48. |
Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? |
|
49. |
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri. |
|
50. |
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău. |
|
51. |
Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin. |