|
1. |
Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. |
|
2. |
Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. |
|
3. |
Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. |
|
4. |
Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi. |
|
5. |
Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam? |
|
6. |
Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine. |
|
7. |
Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. |
|
8. |
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său |
|
9. |
Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. |
|
10. |
Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. |
|
11. |
Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. |
|
12. |
Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. |
|
13. |
Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; |
|
14. |
Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi. |