|
1. |
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri. |
|
2. |
Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. |
|
3. |
Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: |
|
4. |
Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? |
|
5. |
Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. |
|
6. |
Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. |
|
7. |
Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; |
|
8. |
Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. |
|
9. |
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! |