1. |
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. |
2. |
Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte. |
3. |
Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti, |
4. |
Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. |
5. |
Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate, |
6. |
Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele. |
7. |
Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea. |
8. |
Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare. |
9. |
Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. |
10. |
Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine. |
11. |
Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, |
12. |
Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte. |
13. |
Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! |
14. |
Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. |
15. |
Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. |
16. |
Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc. |
17. |
Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta. |
18. |
Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. |
19. |
Până la bătrâneţe şi cărunteţe, |
20. |
Dumnezeule, să nu mă părăseşti, |
21. |
Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină, |
22. |
Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie? |
23. |
Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. |
24. |
Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. |
25. |
Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel. |
26. |
Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit. |
27. |
Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău. |