|
1. |
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. |
|
2. |
Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund; |
|
3. |
Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit. |
|
4. |
Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. |
|
5. |
Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. |
|
6. |
Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. |
|
7. |
Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. |
|
8. |
Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. |
|
9. |
Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu. |
|
10. |
Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, |
|
11. |
Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. |
|
12. |
Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie. |
|
13. |
Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. |
|
14. |
Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin. |
|
15. |
Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut. |
|
16. |
Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. |
|
17. |
Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor, |
|
18. |
Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui. |
|
19. |
Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. |
|
20. |
Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi. |
|
21. |
Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă, |
|
22. |
Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; |
|
23. |
Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, |
|
24. |
Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat. |
|
25. |
Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. |
|
26. |
Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; |
|
27. |
Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte; |
|
28. |
Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; |
|
29. |
Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; |
|
30. |
Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui. |
|
31. |
Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta; |
|
32. |
Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. |
|
33. |
Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească! |
|
34. |
Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă; |
|
35. |
Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. |
|
36. |
Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru! |
|
37. |
Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. |
|
38. |
Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea. |
|
39. |
Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; |
|
40. |
Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el. |