|
1. |
Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu. |
|
2. |
Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege, |
|
3. |
Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat. |
|
4. |
Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele. |
|
5. |
Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?" |
|
6. |
Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, |
|
7. |
Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui. |
|
8. |
Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor. |
|
9. |
Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul. |
|
10. |
Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles. |
|
11. |
Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă. |