|
1. |
Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi. |
|
2. |
Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat. |
|
3. |
Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei. |
|
4. |
Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului; |
|
5. |
Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. |
|
6. |
Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura. |
|
7. |
Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu, |
|
8. |
Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele. |
|
9. |
Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus". |
|
10. |
Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea? |
|
11. |
Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre? |
|
12. |
Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. |
|
13. |
Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. |