|
1. |
Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume: |
|
2. |
Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul. |
|
3. |
Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. |
|
4. |
Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. |
|
5. |
Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? |
|
6. |
Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. |
|
7. |
Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, |
|
8. |
Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, |
|
9. |
Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. |
|
10. |
Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor. |
|
11. |
Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor. |
|
12. |
Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. |
|
13. |
Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor. |
|
14. |
Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei. |
|
15. |
Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad. |
|
16. |
Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. |
|
17. |
Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui. |
|
18. |
Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. |
|
19. |
Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine, |
|
20. |
Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină. |
|
21. |
Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. |