|
1. |
În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. |
|
2. |
Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? |
|
3. |
Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?" |
|
4. |
De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, |
|
5. |
În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare. |
|
6. |
Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? |
|
7. |
Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. |
|
8. |
În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic. |
|
9. |
Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. |
|
10. |
Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut. |
|
11. |
Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine. |
|
12. |
Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?" |
|
13. |
Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? |
|
14. |
Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. |
|
15. |
Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?" |
|
16. |
Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? |
|
17. |
Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. |