1. |
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. |
2. |
Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. |
3. |
Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. |
4. |
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. |
6. |
Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. |
7. |
Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. |
8. |
Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. |
9. |
Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. |
10. |
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. |
11. |
Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. |
12. |
Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. |
13. |
Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. |
14. |
Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. |
15. |
Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, |
16. |
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. |
17. |
Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. |
18. |
Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; |
19. |
Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. |
20. |
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. |
21. |
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; |
22. |
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. |