|
1. |
Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu. |
|
2. |
El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o. |
|
3. |
Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine. |
|
4. |
Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât. |
|
5. |
Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. |
|
6. |
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. |
|
7. |
Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. |
|
8. |
Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. |
|
9. |
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. |
|
10. |
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. |
|
11. |
Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine. |
|
12. |
Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea. |