1. |
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; |
2. |
Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; |
3. |
Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" |
4. |
Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. |
5. |
Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească. |
6. |
Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. |
7. |
Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. |
8. |
Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui. |
9. |
Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el. |
10. |
S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat. |
11. |
Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu. |
12. |
Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce. |
13. |
Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. |
14. |
Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit. |
15. |
M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. |
16. |
Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea. |
17. |
Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. |
18. |
Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. |
19. |
Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau. |
20. |
Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noştri". |
21. |
Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. |
22. |
Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. |
23. |
Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine. |
24. |
Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe el". |
25. |
Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. |
26. |
Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!" |
27. |
Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta. |