|
1. |
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. |
|
2. |
Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. |
|
3. |
Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. |
|
4. |
Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea. |
|
5. |
Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. |
|
6. |
Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. |
|
7. |
Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. |
|
8. |
Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. |
|
9. |
Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. |
|
10. |
Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. |
|
11. |
Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. |
|
12. |
Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă. |