1. |
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. |
2. |
Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti. |
3. |
Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. |
4. |
Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. |
5. |
În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. |
6. |
Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. |
7. |
Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu |
8. |
Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. |
9. |
Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. |
10. |
Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. |
11. |
La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. |
12. |
Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. |
13. |
Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. |
14. |
Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!" |
15. |
În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. |
16. |
Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! |
17. |
Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. |
18. |
Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. |
19. |
Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! |
20. |
Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. |
21. |
Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. |
22. |
Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. |
23. |
Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. |
24. |
Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. |
25. |
Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. |
26. |
Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul. |