1. |
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele. |
2. |
Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine. |
3. |
Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. |
4. |
În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. |
5. |
Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. |
6. |
Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. |
7. |
Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: |
8. |
"Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el". |
9. |
Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. |
10. |
Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. |
11. |
Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute. |
12. |
Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat. |
13. |
Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. |
14. |
Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. |
15. |
Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. |
16. |
Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. |
17. |
Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. |
18. |
Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. |
19. |
Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. |
20. |
Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. |
21. |
Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. |
22. |
Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. |
23. |
Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. |
24. |
Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând: |
25. |
Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! |
26. |
Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. |
27. |
Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, |
28. |
Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. |
29. |
De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. |
30. |
Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. |
31. |
Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. |
32. |
Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. |
33. |
Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. |
34. |
Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ. |
35. |
Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui. |
36. |
Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul. |