|
1. |
Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. |
|
2. |
Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. |
|
3. |
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. |
|
4. |
Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?" |
|
5. |
Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă. |
|
6. |
Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. |
|
7. |
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. |
|
8. |
Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni. |