|
1. |
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. |
|
2. |
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină; |
|
3. |
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; |
|
4. |
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; |
|
5. |
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; |
|
6. |
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. |
|
7. |
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. |
|
8. |
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. |
|
9. |
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. |
|
10. |
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. |
|
11. |
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; |
|
12. |
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. |
|
13. |
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. |
|
14. |
Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. |
|
15. |
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; |
|
16. |
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; |
|
17. |
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. |
|
18. |
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. |
|
19. |
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. |
|
20. |
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. |
|
21. |
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; |
|
22. |
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. |
|
23. |
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. |
|
24. |
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. |
|
25. |
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. |
|
26. |
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. |
|
27. |
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. |
|
28. |
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. |
|
29. |
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; |
|
30. |
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. |
|
31. |
Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. |
|
32. |
Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. |
|
33. |
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. |
|
34. |
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. |
|
35. |
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. |
|
36. |
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. |