|
1. |
Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. |
|
2. |
Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. |
|
3. |
Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. |
|
4. |
Că încă nu este cuvânt pe limba mea |
|
5. |
Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. |
|
6. |
Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. |
|
7. |
Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? |
|
8. |
De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. |
|
9. |
De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării |
|
10. |
Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. |
|
11. |
Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". |
|
12. |
Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. |
|
13. |
Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. |
|
14. |
Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. |
|
15. |
Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. |
|
16. |
Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. |
|
17. |
Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. |
|
18. |
Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine. |
|
19. |
O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine! |
|
20. |
Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele. |
|
21. |
Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit? |
|
22. |
Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani. |
|
23. |
Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele |
|
24. |
Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. |