12. A
ceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treispreze
cea zi a lunii a douăspreze
cea, adică a lunii Adar. Cuprinsul a
cestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor
celor o sută douăzeci şi şapte de rări de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din
cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefa
cerilor s-au trufit peste măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, în
cearcă să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de judecata lui Dumnezeu,
Cel
ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi, fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor
ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. A
ceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea
celor
ce stăpânesc cu nevrednicie. De a
ceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume, neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile
ce ni se înfăţişează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui Hamadata Ma
cedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către ori
ce popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăţia persană să o dea Ma
cedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiţi de a
cest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după
cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului
celui viu, mare şi preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri împărăţie preafericită. De a
ceea bine veţi fa
ce, de nu veţi adu
ce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând a
ceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu,
Celui
ce stăpâneşte peste toţi, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a a
cestei scrisori puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe
cei
ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treispreze
ce ale lunii a douăspreze
cea, Adar, chiar în ziua a
ceea. Căci Dumnezeu,
Cel
ce stăpâneşte peste toţi, în loc să piardă pe poporul
cel ales, i-a rânduit lui a
ceastă bucurie. Şi voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi şi a
ceastă zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare
cetate, sau ţinut îndeobşte, care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare şi păsări.