BibliaOrtodoxa.ro
Acasă Tâlcuiri Resurse Despre Contact
Rezultate cautare

Ati cautat: ceea ce in TOATA BIBLIA

S-au găsit 1976 versete. Afisare doar primele 1000.

Cautati mai specific pentru a obtine mai putine rezultate ...

Facerea
Cap. 2
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Cap. 3
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
12. Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Cap. 4
1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.
Cap. 6
4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.
Cap. 7
1. După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci în neamul acesta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea.
Cap. 10
9. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se şi zice: "Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu
Cap. 11
1. ÃŽn vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.
6. Şi a zis Domnul: "Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
Cap. 12
1. După aceea a zis Domnul către Avram: "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu.
12. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui! Şi mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Cap. 13
7. De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pământul acela Canaaneii şi Ferezeii.
Cap. 14
24. Fără numai cele ce au mâncat tinerii şi ceea ce se cuvine a se împărţi aliaţilor mei, care au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamvri. Aceia să-Şi ia partea lor!"
Cap. 15
14. Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.
18. ÃŽn ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: "Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului;
Cap. 16
14. De aceea se numeşte fântâna aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se tâlcuieşte: Izvorul Celui viu, Care m-a văzut), şi se află între Cadeş şi Bared.
15. După aceea a născut Agar lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului său, pe care i-l născuse Agar, numele Ismael.
Cap. 17
15. După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele.
23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toii cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu.
26. Avraam şi Ismael, fiul său, au fost tăiaţi împrejur în aceeaşi zi.
Cap. 18
6. După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!"
17. Domnul însă a zis: "Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?
24. Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?
Cap. 19
22. Grăbeşte dar şi fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!" De aceea s-a şi numit cetatea aceea Ţoar.
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
Cap. 20
6. Iar Dumnezeu i-a zis în vis: "Şi Eu ştiu că cu inimă nevinovată ai făcut aceasta şi te-am ferit de a păcătui împotriva Mea; de aceea nu ţi-am îngăduit să te atingi de ea.
Cap. 21
22. În vremea aceea, Abimelec şi Ahuzat, care luase pe nora lui, şi Ficol, căpetenia oştirii lui, au zis către Avraam: "Dumnezeu e cu tine în toate câte faci.
31. De aceea s-a şi numit locul acela Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.
Cap. 22
14. Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: "În munte Domnul Se arată".
17. De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;
Cap. 24
8. Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!"
14. Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: "Bea! Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura", aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
44. Iar ea îmi va zice: "Bea şi tu, şi cămilele tale le voi adăpa", aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său şi fiul stăpânului meu, şi prin aceasta voi cunoaşte că Te milostiveşti spre stăpânul meu Avraam.
48. După aceea m-am plecat şi m-am închinat Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
54. După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii cei ce erau cu dânsul şi au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineaţa, a zis: "Lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!"
Cap. 25
26. După aceea a ieşit fratele acestuia, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; şi i s-a pus numele Iacov. Isaac însă era de şaizeci de ani, când i s-au născut aceştia din Rebeca.
30. Şi a zis Isav către Iacov: "Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt flămând!" De aceea Isav s-a mai numit şi Edom.
Cap. 26
6. De aceea s-a aşezat Isaac în Gherara.
19. După aceea au mai săpat slugile lui Isaac şi în valea Gherara şi au aflat acolo izvor de apă bună de băut.
20. Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicând: "Apa este a noastră!" De aceea Isaac a pus fântânii aceleia numele Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea.
21. Ducându-se apoi de acolo, Isaac a săpat altă fântână şi se certau şi de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna.
24. În noaptea aceea i S-a arătat Domnul şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi pe urmaşii tăi, pentru Avraam, sluga Mea".
32. Tot în ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fântâna ce o săpaseră şi au zis: "Am găsit apă!"
33. Şi a numit Isaac fântâna aceea Şibea, adică jurământ. De aceea se şi numeşte cetatea aceea Beer-Şeba, adică fântâna jurământului, până în ziua de astăzi.
Cap. 27
26. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: "Apropie-te, fiule, şi mă sărută!" â
36. Iar Isav a zis: "Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Isav către tatăl său: "Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?"
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi a zis Isav în cugetul său: "Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!"
Cap. 28
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.
Cap. 29
2. Şi căutând el o dată, iată în câmp o fântână, iar lângă ea trei turme de oi culcate; căci din fântâna aceea se adăpau turmele şi pe gura fântânii era o piatră mare.
27. Împlineşte această săptămână de nuntă şi-ţi voi da-o şi pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alţi şapte ani!"
34. Şi iarăşi a zămislit ea şi a mai născut un fiu şi a zis: "De acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei fii". De aceea i-a pus acestuia numele Levi.
35. Şi iarăşi a zămislit şi a mai născut un fiu şi a zis: "Acum voi lăuda pe Domnul!" De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat Lia de a mai naşte.
Cap. 30
6. Atunci Rahila a zis: "Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu şi mi-a dat fiu". De aceea i-a pus numele Dan.
8. Iar Rahila a zis: "Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit şi am ajuns deopotrivă cu sora mea!" De aceea i-a pus numele Neftali.
16. Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: "Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!" Şi în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
21. După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina.
32. Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră şi să despărţim din ele orice oaie pestriţă sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestriţe sau tărcate: aceea să fie simbria mea.
35. Şi a ales Iacov în ziua aceea ţapii cei vărgaţi sau pestriţi şi toate caprele bălţate sau tărcate, toate câte erau cu cit de puţin alb, şi toate oile tărcate sau negre şi le-a dat în seama fiilor săi.
37. După aceea şi-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâşii de coajă până la albeaţa nuielelor.
43. De aceea s-a îmbogăţit omul acesta foarte, foarte tare, şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini.
Cap. 31
16. De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!"
39. Vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei şi în vremea nopţii.
42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu şi munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu şi de aceea a mijlocit ieri pentru mine".
48. Apoi Laban a zis iarăşi către Iacov: "Iată, movila aceasta şi semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine şi tine". De aceea i s-a pus şi numele Galaad, adică movila mărturiei.
Cap. 32
1. După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
13. Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea şi a trimis dar fratelui său Isav:
20. Şi să-i mai spuneţi: Iată şi el, robul tău Iacov, vine după noi". Căci îşi zicea: Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi.
21. Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
32. De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.
Cap. 33
16. Şi s-a întors Isav în aceeaşi zi pe calea sa la Seir.
17. Iar Iacov s-a îndreptat spre Sucot şi şi-a făcut acolo locuinţă pentru sine, iar pentru vitele sale a făcut şuri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot.
Cap. 34
7. Feciorii lui Iacov însă, venind de la câmp şi aflând despre aceasta, se amărâră şi se mâniară foarte tare, pentru că Sichem săvârşise o faptă de ocară în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia să se întâmple.
19. De aceea, n-a zăbovit tânărul să facă aceasta, căci era îndrăgostit de fata lui Iacov şi era şi cel mai cu trecere în casa tatălui său.
Cap. 35
16. După aceea au plecat din Betel. Şi şi-a întins cortul său dincolo de turnul Gader. Dar când se apropiase de Havrata, înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut şi naşterea aceasta a fost iar tare grea.
Cap. 36
6. După aceea şi-a luat Isav femeile sale, fiii săi, fetele sale, toţi oamenii casei sale, toate averile sale, toate vitele sale şi toate câte avea şi toate câte agonisise în ţara Canaanului, şi a plecat Isav din Canaan din pricina lui Iacov, fratele său,
Cap. 37
11. De aceea îl pizmuiau fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea în inima lui.
12. S-au dus după aceea fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem.
15. După aceea l-a găsit un om rătăcind pe câmp şi l-a întrebat omul acela şi i-a zis: "Ce cauţi?"
25. După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o caravană de Ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, eu balsam şi cu smirnă, pe care le duceau în Egipt.
35. După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.
Cap. 38
1. În vremea aceea s-a întâmplat că Iuda s-a pogorât de la fraţii săi şi s-a aşezat lângă un adulamitean, cu numele Hira.
7. Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul.
9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.
10. Ceea cecea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta.
30. După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara.
Cap. 39
4. De aceea a aflat Iosif trecere înaintea stăpânului său şi i-a plăcut şi l-a pus peste casa sa şi toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
Cap. 40
10. Şi coarda aceea avea trei viţe; apoi a înfrunzit, a înflorit şi au crescut struguri şi s-au copt.
Cap. 41
1. La doi ani după aceea, a visat şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă râu;
46. Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului.
Cap. 42
21. Ziceau însă unii către alţii: "Cu adevărat suntem pedepsiţi pentru păcatul ce am săvârşit împotriva fratelui nostru, căci am văzut zbuciumul sufletului lui când se ruga, şi nu ne-a fost milă de el şi nu l-am ascultat, şi de aceea a venit peste noi urgia aceasta!"
25. După aceea a poruncit Iosif să le umple sacii cu grâu şi argintul lor să-l pună fiecăruia în sacul lui şi să le dea şi de ale mâncării pe cale. Şi li s-a făcut aşa.
Cap. 44
1. După aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale şi i-a zis: "Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cât vor putea duce, şi argintul fiecăruia să-l pui în gura sacului lui.
5. De ce mi-aţi furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi în care ghiceşte? Ceea ce aţi făcut aţi făcut rău!"
Cap. 45
15. După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.
Cap. 47
13. În vremea aceea nu era pâine în tot pământul, pentru că se înteţise foametea foarte tare, încât ţara Egiptului şi pământul Canaan se istoviseră de foamete.
22. Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul.
Cap. 48
1. După aceea i s-a spus lui Iosif: "Tatăl tău e bolnav". Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacov.
13. După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în faţa stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
20. Şi i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: "Cu voi se va binecuvânta în Israel şi se va zice: Dumnezeu să te facă aşa ca pe Efraim şi ca pe Manase!" Şi aşa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
22. Deci eu îţi dau ţie, peste ceea ce au fraţii tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea şi cu arcul meu din mâinile Amoreilor".
Cap. 50
11. Văzând Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
Ieșirea - a doua carte a lui Moise
Cap. 1
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-i împileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetăţi tari lui Faraon: Pitom şi Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, şi cetatea On sau Iliopolis.
13. De aceea Egiptenii sileau încă şi mai straşnic la muncă pe fiii lui Israel
20. De aceea Dumnezeu a făcut bine moaşelor, iar poporul lui Israel se înmulţea şi se întărea mereu.
21. Şi fiindcă moaşele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a întărit neamul.
Cap. 2
2. Femeia aceea a luat în pântece şi a născut un băiat şi, văzând că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
25. De aceea a căutat Dumnezeu spre fiii lui Israel şi S-a gândit la ei.
Cap. 3
1. În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
20. Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face în mijlocul lui, şi după aceea vă va lăsa.
Cap. 4
29. După aceea s-au dus Moise şi Aaron şi au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel
Cap. 5
1. După aceea Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi au zis către dânsul: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!"
6. Şi chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor şi slujbaşilor poporului şi le-a zis:
8. Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i siliţi şi să nu le împuţinaţi munca; fiindcă sunt fără treabă şi de aceea strigă şi zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
17. Iar el le-a zis: "Sunteţi leneşi şi de aceea ziceţi: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
Cap. 7
13. De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
22. Şi au făcut aşa şi magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.
Cap. 8
22. Şi voi osebi în ziua aceea pământul Goşen în care locuieşte poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să ştii că Eu sunt Domnul, în mijlocul acestei ţări.
27. De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile şi vom aduce acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice Domnul".
Cap. 9
4. Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israeliţilor şi vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una".
Cap. 10
13. Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.
Cap. 11
1. După aceea a zis Domnul către Moise: "Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului şi după aceea vă vor da drumul de aici. Dar când vă vor da drumul, cu grăbire vă vor alunga de aici.
8. Şi se vor pogorî toţi aceşti slujitori ai tăi la mine şi, închinându-se mie, vor zice: Ieşi împreună cu tot poporul tău, pe care-l povăţuieşti tu. Şi după aceea voi şi ieşi". Şi a ieşit Moise de la Faraon înfierbântat de mânie.
Cap. 12
8. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.
10. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.
17. Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul vostru ca aşezământ veşnic.
22. După aceea să luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi nici unul din casă până dimineaţa;
31. În aceeaşi noapte a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul poporului meu! Şi voi şi fiii lui Israel! Şi duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum aţi zis.
33. Şi sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara aceea, căci ziceau: "Pierim cu toţii!"
43. După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.
46. Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiţi.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, cu oştirea lor.
Cap. 13
1. În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise şi i-a zis:
8. În ziua aceea să spui fiului tău şi să zici: Acestea sunt pentru cele ce a făcut Domnul cu mine, când am ieşit din Egipt.
14. Când însă te va întreba după aceea fiul tău şi va zice: Ce înseamnă aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul din pământul Egiptului, din casa robiei.
15. Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul a omorât pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească şi pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
Cap. 14
30. Aşa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliţi din mâinile Egiptenilor; şi au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morţi pe malurile mării.
Cap. 15
24. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să bem?"
Cap. 16
8. Şi a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, din aceea veri afla că a auzit Domnul cârtirea ce aţi ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu".
21. Fiecare aduna mană dimineaţa cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
29. Vedeţi că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă şi de aceea vă dă El în ziua a şasea şi pâine pentru două zile; rămâneţi fiecare în casele voastre şi nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a şaptea".
32. După aceea Moise a zis: "Iată ce porunceşte Domnul: Umpleţi cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmaşilor voştri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului".
Cap. 17
1. După aceea a plecat la drum toată obştea fiilor lui Israel din pustia Sin, după porunca Domnului, şi a tăbărât la Rafidim, unde poporul nu avea apă de băut.
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa şi Meriba, pentru că acolo cârtiseră fiii lui Israel şi pentru că ispitiseră pe Domnul, zicând: "Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?"
16. Căci zicea: "Pentru că mi-au fost mâinile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam!"
Cap. 18
14. Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea cecea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur şi tot poporul tău stă înaintea ta de dimineaţă până seara?"
17. Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci, nu faci bine.
27. După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în ţara lui.
Cap. 20
21. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.
Cap. 21
30. Dacă însă i se va pune stăpânului preţ de răscumpărare, pentru sufletul său, ce va fi pus asupra lui aceea va şi plăti.
Cap. 22
13. Dacă însă va fi sfâşiat de fiară, să-i aducă ceea ce a rămas ca mărturie şi nu va plăti despăgubire pentru vita sfâşiată.
14. De va împrumuta cineva de la aproapele său vită şi aceea se va vătăma sau va pieri, şi stăpânul ei nu va fi cu ea, să o plătească;
15. Iar dacă stăpânul ei a fost cu ea, să nu o plătească. Iar dacă a fost închiriată cu bani, se va socoti pentru chiria aceea.
Cap. 24
7. După aceea, luând cartea legământului, a citit în auzul poporului; iar ei au zis: "Toate câte a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!"
8. După aceea, luând Moise sângele, a stropit poporul, zicând: "Acesta este sângele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, după toate cuvintele acestea".
Cap. 26
2. Lungimea fiecărui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi: toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.
8. Lungimea unui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor să fie de patru coţi; cele unsprezece covoare să aibă toate aceeaşi măsură.
14. După aceea să faci cortului un acoperiş de piei roşii de berbec şi încă un acoperiş de piei de viţel de mare pe deasupra.
Cap. 28
36. Să faci după aceea o tăbliţă şlefuită, de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia Domnului",
Cap. 29
8. După aceea să aduci şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu hitoane;
15. După aceea să iei un berbec şi să-şi pună Aaron şi fiii lui mâinile pe capul berbecului;
41. Al doilea miel să-l aduci seara cu dar de făină, ca şi pe cel de dimineaţă, şi cu aceeaşi turnare de vin; să-l aduci jertfă Domnului întru miros cu bună mireasmă.
Cap. 30
34. Apoi a zis Domnul către Moise: "Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor şi tămâie curată, din toate aceeaşi măsură,
Cap. 31
1. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
Cap. 32
15. După aceea Moise, întorcându-se; s-a pogorât din munte, cu cele două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părţile lor - pe o parte şi pe alta erau scrise.
21. După aceea a zis către Aaron: "Ce ti-a făcut poporul acesta, de l-ai vârât într-un păcat aşa de mare?"
28. Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.
Cap. 33
11. Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul.
16. Căci prin ce se va cunoaşte cu adevărat că eu şi poporul Tău am aflat bunăvoinţă înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoţitorul nostru? Atunci eu şi poporul Tău vom fi cei mai slăviţi dintre toate popoarele de pe pământ".
17. Şi a zis Domnul către Moise: "Voi face şi ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoinţă înaintea Mea şi te cunosc pe tine mai mult decât pe toţi".
Cap. 34
10. Domnul însă a zis către Moise: "Iată, Eu închei legământ înaintea a tot poporul tău: Voi face lucruri slăvite, cum n-au fost în tot pământul şi la toate popoarele; şi tot poporul în mijlocul căruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Păstrează ceea ce îţi poruncesc Eu acum: Iată Eu voi izgoni de la faţa ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei.
Cap. 35
2. şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
20. După aceea, plecând toată obştea fiilor lui Israel de la Moise,
Cap. 36
9. Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură.
13. După aceea au făcut cincizeci de copci de aur şi cu copcile acestea au unit cele două jumătăţi de acoperiş una cu alta şi s-a făcut un acoperiş întreg al cortului.
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar lăţimea de patru coti; şi cele unsprezece covoare aveau toate aceeaşi măsură.
20. După aceea au făcut pentru cort scânduri din lemn de salcâm de pus în picioare.
35. După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta sfintelor.
Cap. 37
1. După aceea Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de un cot şi jumătate;
17. După aceea a făcut un sfeşnic de aur curat şi sfeşnicul acesta l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, braţele lui, cupele lui, nodurile lui şi florile lui erau toate dintr-o bucată.
Cap. 38
1. După aceea a făcut jertfelnicul pentru arderile de tot, din lemn de salcâm, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi, adică cu faţa pătrată şi înalt de trei coţi.
9. După aceea a făcut curtea. Spre miazăzi curtea avea perdele de în răsucit, lungi de o sută de coti,
Cap. 39
19. După aceea au mai făcut încă două verigi de aur şi le-au prins de celelalte două colţuri ale hoşenului pe cealaltă parte dinspre efod;
30. După aceea au făcut o tăbliţă de aur curat, diadema sfinţeniei, şi au săpat pe ea, ca pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia Domnului".
Cap. 40
9. După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi sfânt;
22. După aceea a pus masa în cortul adunării, în partea de miazănoapte a cortului, în afară de perdea,
33. După aceea au pus împrejmuirea curţii împrejurul cortului şi a jertfelnicului şi a atârnat perdeaua la intrarea curţii. Şi aşa a isprăvit Moise lucrările.
Leviticul - cartea a treia a lui Moise
Cap. 1
1. În vremea aceea, chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din cortul adunării şi i-a zis:
7. După aceea preoţii, fiii lui Aaron, să pună pe jertfelnic foc şi pe foc să pună lemne;
Cap. 4
7. După aceea să pună preotul din sângele viţelului înaintea Domnului, pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în cortul adunării, iar toată rămăşiţa din sângele viţelului s-o toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care se află înaintea cortului adunării.
20. Şi să facă cu viţelul acesta ceea ce s-a făcut cu viţelul adus pentru păcat; aşa să facă cu el şi aşa să-i cureţe preotul şi li se va ierta păcatul.
21. După aceea să scoată viţelul întreg afară din tabără şi să-l ardă aşa cum a ars şi viţelul de care s-a vorbit mai sus. Aceasta e jertfă pentru păcatul obştii.
Cap. 5
1. Dacă vreun suflet va păcătui prin aceea că, fiind pus să jure ca martor, nu va spune ceea ce a auzit sau ce ştie, acela va lua asupra sa păcat.
Cap. 6
2. "Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredinţat, sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înşela pe aproapele său,
Cap. 7
7. La jertfa pentru vină, ca şi la jertfa pentru păcat, este aceeaşi rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârşeşte curăţirea cu ajutorul lor.
16. Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduinţă sau de bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii şi ceea ce va rămâne se poate mânca a doua zi.
17. Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să se ardă cu foc.
Cap. 8
5. După aceea a zis Moise către obşte: "Iată ce porunceşte Domnul să se facă!"
8. După aceea i-a pus hoşenul şi în hoşen i-a pus Urim şi Tumim,
12. După aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron şi l-a uns şi l-a sfinţit.
22. După aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru sfinţire, şi şi-au pus Aaron şi fiii lui mâinile pe capul berbecului.
25. După aceea a luat Moise grăsimea şi coada, toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii, grăsimea lor şi şoldul drept;
Cap. 9
13. După aceea i-au adus arderea de tot în bucăţi şi el le-a pus împreună cu căpăţâna pe jertfelnic,
16. După aceea a adus arderea de tot, săvârşind-o după rânduială.
Cap. 10
1. În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abiud, luându-şi fiecare cădelniţa sa, au pus în ea foc, au turnat deasupra tămâie şi au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul.
Cap. 11
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:
Cap. 12
7. Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
Cap. 13
3. Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului lui şi de va vedea că perii de pe rană s-au făcut albi şi că rana s-a adâncit în pielea trupului, aceea este rană de lepră, iar preotul după ce l-a cercetat, îl va declara necurat.
11. Aceea e lepră învechită pe pielea trupului; preotul il va declara necurat şi nu-l va închide, că este necurat.
25. Şi dacă preotul va vedea că părul de pe acea pată s-a schimbat în alb şi că pata e adâncită sub piele, aceea este lepră şi s-a ivit pe arsură; preotul va declara pe bolnav necurat, căci e boala leprei.
27. Şi în ziua a şaptea preotul îl va cerceta iar şi, dacă pata s-a lăţit tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că aceea este rană de lepră.
28. Iar dacă pata stă pe loc şi este negricioasă, aceea este obrinteala arsurii şi preotul va declara pe om curat, că este obrinteală a arsurii.
30. Şi, cercetând-o preotul, se va vedea că ea este adâncită sub piele şi că părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul va declara pe unul ca acela necurat, că aceea este chelbe, lepră în cap, sau lepră în barbă.
39. Şi dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele sunt albe-vinete, aceea e pecingine care a înflorit pe piele şi omul ce o are este curat.
40. Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap, aceea e pleşuvie şi omul este curat.
41. Dacă cuiva i-a căzut părul din partea de dinainte a capului, aceea este jumătate de pleşuvie şi omul e curat.
49. Şi dacă va fi pată verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, pe bătătură sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este boala leprei, şi el se va arăta preotului.
52. Şi el să ardă haina aceea, sau urzeala, sau bătătura cea de lână sau de in, sau orice fel de lucru din piele, pe care va fi boala, că aceea este lepră rozătoare şi să se ardă cu foc.
57. Iar dacă se va ivi iar pe haină, sau pe bătătură, sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepră înflorită şi să se ardă cu foc lucrul pe care s-a ivit boala.
Cap. 14
5. După aceea preotul va porunci să se junghie una din păsări deasupra unui vas de lut, la apă curgătoare;
19. Astfel va săvârşi preotul jertfa pentru păcat şi va curăţi pe cel ce a venit să se cureţe de necurăţenia lui; după aceea va junghia jertfa arderii de tot;
36. Atunci preotul va porunci să se golească casa înainte de a intra preotul să cerceteze boala, ca să nu se facă necurate toate cele din casă; după aceea va veni preotul să cerceteze casa.
44. Atunci preotul va veni iar şi va cerceta şi de s-a răspândit boala pe pereţii casei, aceea este lepră rozătoare şi casa este necurată.
45. Casa aceea să se dărâme, iar pietrele ei, lemnul ei şi toată tencuiala să se scoată afară din oraş, la loc necurat.
46. Cel ce va intra în casa aceea, cât va fi ea închisă, acela necurat va fi până seara.
47. Cel ce va dormi în casa aceea să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara; şi cel ce va mânca în casa aceea să-şi spele hainele şi necurat va fi până seara.
Cap. 15
28. Iar când se va izbăvi ea de curgerea sa, să se cureţe şapte zile şi după aceea va fi curată.
33. Şi pentru ceea ce suferă de regula sa şi pentru cei ce au curgere, bărbat sau femeie, şi pentru bărbatul ce doarme cu femeie necurată".
Cap. 16
9. După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat,
15. După aceea să junghie înaintea Domnului ţapul de jertfă pentru păcatele poporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea, şi să facă cu sângele acela ce a făcut şi cu sângele viţelului, stropind cu el pe capac şi înaintea capacului.
23. După aceea va intra Aaron în cortul adunării şi se va dezbrăca de hainele cele de în, cu care se îmbrăcase la intrarea în locul cel sfânt, şi le va lăsa acolo;
28. Cel ce le va arde să-şi spele hainele, să-şi spele trupul său cu apă şi numai după aceea să intre în tabără.
Cap. 17
12. De aceea am şi zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu mănânce sânge şi nici străinul, care locuieşte la voi, să nu mănânce sânge.
14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot cel ce-l va mânca se va stârpi,
Cap. 18
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând:
Cap. 19
9. Când veţi secera holdele voastre în pământul vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după secerişul tău să nu aduni;
20. De va dormi cineva cu femeie, împreunându-se, şi aceea va fi roabă, logodită cu un bărbat, dar nerăscumpărată încă sau dacă nu i s-a dat încă slobozenia, să-i pedepsiţi pe amândoi, dar nu cu moarte, pentru că ea nu este slobodă,
Cap. 21
6. Să fie sfinţi ai Dumnezeului lor şi să nu pângărească numele Dumnezeului lor, că ei aduc jertfă Domnului şi pâine Dumnezeului lor şi de aceea să fie sfinţi.
21. Nici un om din sămânţa preotului Aaron, care va avea pe trupul său vreo meteahnă, să nu se apropie ca să aducă jertfă Domnului; că are meteahnă şi de aceea să nu se apropie ca să aducă daruri Dumnezeului său.
Cap. 22
1. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
7. Iar după ce va apune soarele şi după ce se va curăţi, atunci să mănânce din cele sfinte, că aceea este hrana lui.
28. Dar nici vacă, nici oaie să nu junghiaţi în aceeaşi zi cu puiul ei.
30. În aceeaşi zi s-o mâncaţi şi să nu lăsaţi din carnea ei pe a doua zi. Eu sunt Domnul.
Cap. 23
14. Nici un fel de pâine nouă, nici grăunţe uscate, nici grăunţe crude să nu mâncaţi până la ziua aceea în care veţi aduce prinos Dumnezeului vostru. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru, oriunde veţi locui.
28. Nici o muncă să nu faceţi în ziua aceea, că aceasta este ziua curăţirii" ca să vă curăţiţi înaintea feţei Domnului Dumnezeului vostru.
29. Tot sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din poporul său;
30. Şi tot sufletul care va lucra în ziua aceea, îl voi stârpi din mijlocul poporului său.
Cap. 24
10. În vremea aceea, fiul unei israelite, născut între israeliţi dintr-un egiptean, a ieşit la fiii lui Israel şi s-a sfădit în tabără cu un israelit.
19. De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia:
22. Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
Cap. 25
5. Ceea ce va creşte de la sine pe ogorul tău să nu seceri şi strugurii de pe viţele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.
11. Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănaţi, nici să seceraţi ceea ce va creşte de la sine pe pământ, şi să nu culegeţi poama de pe viţele netăiate,
25. Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci şi va vinde din moştenirea sa, să vină ruda sa de aproape şi să cumpere ceea ce vinde fratele său.
Cap. 27
21. Ţarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi afierosire Domnului, ca ţarină jertfă, şi va trece în stăpânirea preotului.
23. Preotul să-i socotească partea de preţ până la anul jubileu, şi acela să-i dea preţul în aceeaşi zi, ca afierosire Domnului,
Numerii
Cap. 2
17. După aceea, când va pleca cortul adunării, tabăra leviţilor va fi în mijlocul taberelor şi precum au poposit aşa să şi plece, fiecare la rândul său şi sub steagul său.
Cap. 4
13. După aceea să cureţe jertfelnicul de cenuşă, să-l acopere cu o îmbrăcăminte violetă,
15. După aceea Aaron şi fiii lui, înainte de plecarea taberei la drum, vor strânge tot cortul şi vor înveli toate lucrurile locaşului sfânt, iar fiii lui Cahat vor veni să le ia; dar nu trebuie să se atingă ei de sfânta sfintelor, ca să nu moară. Aceste lucruri ale cortului să le ducă fiii lui Cahat.
27. Toate slujbele fiilor lui Gherşon la ducerea poverilor şi la toate lucrările lor trebuie să se facă după porunca lui Aaron şi a fiilor lui şi lor să le încredinţaţi spre păstrare tot ceea ce au ei de dus.
42. S-a numărat după aceea şi neamul fiilor lui Merari, după rudeniile şi după familiile lor,
Cap. 5
7. Să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit.
18. După aceea să pună preotul femeia înaintea Domnului, să descopere capul femeii şi să-i dea în mâini darul de pomenire, darul de bănuială, iar preotul să aibă în mâini apa cea amară, care aduce blestemul.
25. După aceea să ia preotul din mâinile femeii darul de pâine cel pentru bănuială şi să ridice acest dar înaintea Domnului şi să-l ducă la jertfelnic.
27. După ce va bea apa cea amară a blestemului, dacă ea va fi necurată şi dacă va fi înşelat pe bărbatul său, se va umfla pântecele ei şi sânul ei va cădea şi va fi femeia aceea blestemată în poporul său.
31. Şi va fi bărbatul curat de păcat, iar femeia aceea îşi va purta păcatul ei".
Cap. 6
11. Şi preotul să aducă o pasăre jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ardere de tot, şi să-l cureţe de spurcarea cea prin atingerea de trupul mort şi să-i sfinţească în ziua aceea capul lui.
21. Iată rânduiala cea pentru nazireul care a dat făgăduinţă şi jertfa ce trebuie să aducă el Domnului pentru nazireatul său, pe lângă ceea ce-i îngăduiesc mijloacele lui. După făgăduinţa sa, pe care o va da, aşa să facă, după cele legiuite pentru nazireatul său".
Cap. 8
9. Adu după aceea pe leviţi înaintea cortului adunării, unde vei aduna toată obştea fiilor lui Israel.
15. După aceea vor merge leviţii să slujească la cortul adunării, după ce îi vei curăţi şi îi vei afierosi Domnului;
22. După aceea au intrat leviţii să-şi facă slujbele lor la cortul adunării, înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui. Cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviţi, aşa au făcut cu ei.
Cap. 9
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în anul al doilea după ieşirea din Egipt, în luna întâi, şi a zis:
6. Dar erau şi oameni necuraţi, care se atinseseră de trup de om mort, şi nu puteau să săvârşească Paştile în ziua aceea. Aceştia au venit în ziua aceea la Moise şi Aaron,
Cap. 10
18. După aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Eliţur, fiul lui Şedeur;
21. După aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, căci cortul trebuia să fie aşezat înainte de sosirea lor.
Cap. 11
3. De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adică ardere, căci acolo a fost aprins între ei focul de la Domnul.
32. Atunci s-a sculat poporul şi toată ziua şi toată noaptea aceea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe; şi cine a adunat puţin, tot a adunat zece coşuri şi le-au întins împrejurul taberei.
Cap. 12
14. Domnul însă a zis către Moise: "Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în obraz, oare n-ar fi trebuit să se ruşineze şapte zile? Aşa dar să fie închisă şapte zile afară din tabără, după aceea să intre>.
Cap. 14
1. Atunci toată obştea a ridicat strigăt şi a plâns poporul toată noaptea aceea;
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit să-l dea lor şi de aceea l-a pierdut în pustie.
36. Şi oamenii pe care-i trimisese Moise să iscodească pământul şi care la întoarcere au întărâtat împotriva lui toată obştea aceasta, răspândind zvonuri rele despre ţara aceea,
37. Au murit loviţi înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile despre ţara aceea.
Cap. 15
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
Cap. 16
28. Zis-a Moise: "Că Domnul m-a trimis să fac toate lucrurile acestea şi că nu le fac eu de la mine, veţi cunoaşte din aceea:
29. De vor muri aceştia, cum moc toţi oamenii, şi de-i va ajunge aceeaşi pedeapsă, care ajunge pe toţi oamenii, - atunci nu m-a trimis Domnul.
36. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
49. Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii şapte sute de oameni, afară de cei ce muriseră pentru răzvrătirea lui Core.
Cap. 17
1. După aceea a grăit Domnul lui Moise şi a zis:
Cap. 18
24. Dar printre fiii lui Israel ei nu vor avea moştenire, căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care aceştia o aduc dar Domnului, am dat-o leviţilor moştenire şi de aceea le-am şi zis Eu că nu vor avea moştenire între fiii lui Israel".
Cap. 19
5. După aceea să o ardă de tot înaintea lui; să ardă adică şi carnea şi pielea şi sângele şi necurăţenia ei.
14. Iată legea: De va muri un om într-o casă, tot cel ce va intra în casa aceea şi câte sunt în casă vor fi necurate şapte zile.
18. Apoi un om curat să ia isop, să-l moaie în apa aceea şi să stropească din ea casa, lucrurile şi oamenii câţi sunt acolo şi pe cel ce s-a atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormânt.
Cap. 20
12. Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau".
16. De aceea am strigat către Domnul şi a auzit Domnul glasul nostru şi a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; şi acum suntem în Cadeş, oraşul cel mai apropiat de hotarul tău.
19. Zisu-i-au fiii lui Israel: "Vom merge pe drumul cel mare şi de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, îţi vom plăti; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic".
22. După aceea au pornit fiii lui Israel din Cadeş şi au venit toată obştea la muntele Hor.
Cap. 21
14. De aceea se şi zice în "Cartea războaielor Domnului":
27. De aceea şi zic rapsozii în bătaie de joc: "Veniţi la Heşbon, ca să se zidească şi să se întărească cetatea lui Sihon.
Cap. 22
20. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea şi i-a zis: "Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală şi te du cu ei; dar să faci ceea ce-ţi voi zice Eu!"
35. Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: "Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!" şi s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac.
38. Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îţi voi grăi!"
Cap. 23
3. Apoi a zis Valaam către Balac: "Stai lângă jertfa ta, iar eu mă duc, că poate îmi va ieşi Domnul înainte şi ce-mi va descoperi El aceea îţi voi spune". Şi a rămas Balac lângă jertfa sa, iar Valaam s-a dus într-un loc înalt să întrebe pe Dumnezeu.
12. Valaam însă a zis către Balac: "Oare să nu spun eu lui Balac ceea ce-mi pune Domnul în gură?"
Cap. 24
21. Văzând după aceea pe Chenei, şi-a urmat cuvântul şi a zis: "Locuinţa ta e tare şi cuibul tău e aşezat pe stâncă;
Cap. 25
12. De aceea spune-i că voi încheia cu el legământul Meu de pace,
Cap. 27
21. După aceea să stea înaintea preotului Eleazar şi acesta va întreba de hotărârile Domnului prin ajutorul Urimului: după cuvântul acestuia să iasă şi după cuvântul acestuia să intre el şi toţi fiii lui Israel cei împreună cu dânsul şi toată obştea".
Cap. 31
24. Hainele voastre să le spălaţi în ziua a şaptea şi să vă curăţiţi, iar după aceea veţi intra în tabără".
Cap. 32
10. Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului şi S-a jurat şi a zis:
Cap. 33
4. În vremea aceea Egiptenii îngropau pe toţi cei ce muriseră dintre ei, pe toţi întâi-născuţii, pe care-i lovise Domnul, în ţara Egiptului, când a făcut Domnul judecată asupra dumnezeilor lor.
56. şi atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor".
Cap. 35
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis:
Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise
Cap. 1
9. În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
16. În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.
18. V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi.
Cap. 2
34. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu.
Cap. 3
4. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului.
8. Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele Hermon.
18. V-am mai dat în vremea aceea poruncă şi am zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a dat pământul acesta în stăpânire; toţi cei buni de luptă, înarmându-vă, mergeţi înaintea fiilor lui Israel, fraţii voştri;
21. Iar lui Iosua i-am poruncit şi am zis: Ochii tăi au văzut tot ceea ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru cu aceşti doi regi; tot aşa va face Domnul şi cu toate ţările ce le vei străbate tu.
23. În vremea aceea m-am rugat Domnului şi am zis:
Cap. 4
5. Iată, v-am învăţat porunci şi legi, cum îmi poruncise Domnul Dumnezeul meu, ca să faceţi aşa în ţara aceea în care intraţi ca s-o stăpâniţi.
10. Să le spui de ziua aceea în care ai stat tu înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, de ziua adunării când a zis Domnul către mine: Adună la Mine poporul şi Eu îi voi vesti cuvintele Mele, din care se vor învăţa ei a se teme de Mine în toate zilele vieţii lor de pe pământ şi vor învăţa pe fiii lor.
14. În vremea aceea mi-a poruncit Domnul să vă învăţ poruncile şi legile Lui, ca să le împliniţi în ţara aceea în care intraţi ca s-o stăpâniţi.
15. Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip.
37. Pentru că El a iubit pe părinţii tăi şi v-a ales pe voi, urmaşii lor, de aceea te-a Şi scos cu puterea Lui cea mare din Egipt.
Cap. 5
1. În vremea aceea a chemat Moise tot Israelul şi le-a zis: "Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care le voi rosti eu astăzi în auzul urechilor voastre: învăţaţi-le şi siliţi-vă să le pliniţi.
5. Iar eu am stat în vremea aceea între Domnul şi între voi, ca să vă spun Cuvântul Domnului, căci voi v-aţi temut de foc şi nu v-aţi suit în munte,
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.
33. Să umblaţi pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine şi să trăiţi vreme multă în pământul acela pe care îl veţi lua în stăpânire".
Cap. 6
18. Să faci ceea ce este drept şi bine înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, ca să-ţi fie bine şi ca să intri şi să iei în stăpânire pământul pe care Domnul cu jurământ 1-a făgăduit părinţilor tăi
Cap. 7
10. Şi răsplăteşte la fel celor ce-L urăsc, pierzându-i, şi nu întârzie să răsplătească, eu aceeaşi măsură, celor ce-L urăsc.
Cap. 9
6. De aceea să ştii astăzi că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău să moşteneşti acest pământ bun, că tu eşti un popor tare la cerbice.
20. Atunci Se mâniase Domnul foarte tare şi pe Aaron, vrând să-l piardă şi pe el; dar m-am rugat eu în vremea aceea şi pentru Aaron.
Cap. 10
8. În vremea aceea a ales Domnul seminţia lui Levi, ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului, să-I slujească, să se roage şi să-I binecuvânteze numele Lui, cum face până în ziua de astăzi.
9. De aceea n-are levitul parte şi moştenire cu fraţii săi, căci moştenirea lui este Domnul, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.
Cap. 11
8. De aceea păziţi toate poruncile Lui, pe care vi le spun eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă întăriţi, să vă duceţi să moşteniţi pământul în care veţi trece peste Iordan ca să-l stăpâniţi;
Cap. 12
8. Să nu faceţi aşa cum facem noi acum aici, adică ceea ce i se pare fiecăruia că este bine;
Cap. 13
2. Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,
Cap. 15
11. Căci nu va lipsi sărac din pământul tău; de aceea îţi şi poruncesc eu: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău şi celui lipsit din pământul tău.
Cap. 16
15. Şapte zile să sărbătoreşti înaintea Domnului Dumnezeului tău, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele Lui acolo; că te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate roadele şi în tot lucrul mâinilor tale, şi tu de aceea să fii vesel.
Cap. 17
3. Şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, ceea ce eu n-am poruncit;
5. Să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre.
10. Fă după Cuvântul ce-ţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să fie chemat numele Lui acolo şi sileşte-te să împlineşti tot ceea ce te vor învăţa ei,
Cap. 18
8. Să se folosească de aceeaşi parte ca şi ceilalţi, pe lângă cele primite din vânzarea moştenirii părinteşti.
17. Atunci mi-a zis Domnul: Bine este ceea ce ţi-au spus ei.
20. Iar proorocul care va îndrăzni să grăiască în numele Meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, şi care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de prooroc să-l daţi morţii.
Cap. 19
7. De aceea ţi-am dat eu poruncă şi ţi-am zis: Alege-ţi trei cetăţi.
19. Să-i faceţi ceea ce voise să facă el fratelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău;
Cap. 21
13. Să-şi dezbrace de pe ea haina sa de robie, să locuiască în casa ta şi să-şi plângă pe tatăl său şi pe mama sa timp de o lună; iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie.
23. Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea, căci blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn şi să nu spurci pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire".
Cap. 23
10. De va fi careva din ai tăi necurat de ceea ce i s-a întâmplat noaptea, acela să iasă afară din tabără şi să nu intre în tabără,
14. Că Domnul Dumnezeul tău umblă prin tabăra ta, ca să te izbăvească şi să-ţi dea pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale; de aceea tabăra ta să fie sfântă, ca să nu vadă El la tine ceva de ruşine şi să Se depărteze de la tine.
23. Ceea ce a ieşit din gura ta să păzeşti şi să împlineşti făgăduinţa pe care tu ai făcut-o de bună voie Domnului Dumnezeului tău, şi de care ai grăit cu gura ta.
Cap. 24
8. Fii atent cu tine la boala leprei, păzeşte foarte bine toată legea care te învaţă preoţii cei din leviţi, şi împliniţi cu sfinţenie ceea ce le-am poruncit eu.
15. Ci să dai plata în aceeaşi zi şi să nu apună soarele înainte de aceasta, că el este sărac şi sufletul lui aşteaptă această plată; ca să nu strige el asupra ta către Domnul şi să nu ai păcat.
18. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în Egipt şi Domnul Dumnezeul tău te-a izbăvit de acolo, de aceea îţi şi poruncesc eu să faci aceasta.
22. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi de aceea îţi poruncesc eu să faci aceasta".
Cap. 26
7. De aceea am strigat noi către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri; iar Domnul a auzit strigarea noastră, a văzut nenorocirea noastră, muncile noastre şi împilarea noastră.
Cap. 27
11. În ziua aceea a mai poruncit Moise poporului şi a zis:
Cap. 28
68. Şi te va întoarce Domnul în Egipt, în corăbii pe calea aceea de care ţi-a zis: "Să nu o mai vezi!"; şi acolo vă veţi da spre vânzare vrăjmaşilor voştri robi şi roabe şi nu va fi cine să vă cumpere".
Cap. 29
27. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra Zării acesteia şi a adus El asupra ei toate blestemele legământului, scrise în această carte a legii,
Cap. 31
14. După aceea a zis Domnul către Moise: "Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi staţi la uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe!" Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cortului adunării.
17. Pentru aceasta se va aprinde mânia Mea asupra lui în ziua aceea şi-i voi părăsi, Îmi voi ascunde faţa de la ei şi vor fi omorâţi şi-i vor ajunge mulţime de necazuri şi greutăţi şi atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele oare pentru că nu este Domnul Dumnezeul meu în mijlocul meu?
18. Dar Eu Îmi voi ascunde faţa Mea de la el în ziua aceea, pentru toate fărădelegile lui pe care le-a făcut el, întorcându-se la alţi dumnezei.
22. Şi a scris Moise cântarea aceasta în ziua aceea şi a spus-o fiilor lui Israel.
Cap. 32
44. În ziua aceea a scris Moise cântarea aceasta şi a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi Iosua, fiul lui Navi.
48. Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
Cap. 34
10. De atunci nu s-a mai ridicat în Israel prooroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut fată către faţă, nici să săvârşească toate semnele şi minunile cu care Domnul l-a trimis în pământul Egiptului asupra lui Faraon şi asupra tuturor dregătorilor lui şi asupra a tot pământul lui; nici să facă cu mână tare şi cu mari înfricoşări ceea ce a făcut Moise înaintea ochilor a tot Israelul.
Cartea lui Iosua Navi
Cap. 2
24. Şi au zis către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pământul acesta în mâinile noastre şi toţi cei ce locuiesc în ţara aceea tremură de frica noastră".
Cap. 4
14. În ziua aceea a preamărit Domnul pe Iosua înaintea a tot neamul lui Israel şi s-au temut de dânsul cât a trăit, cum se temuseră şi de Moise.
Cap. 5
2. În vremea aceea a zis Domnul către Iosua: "Fă-ţi cuţite tăioase de cremene şi taie împrejur pe fiii lui Israel a doua oară".
9. Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: "În ziua de astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului", şi de aceea se şi numeşte locul acela Ghilgal, până în ziua aceasta.
12. În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea şi de a doua zi, după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele Zării Canaanului.
Cap. 6
26. În ziua aceea s-a jurat Iosua şi a zis: "Blestemat să fie înaintea Domnului tot cel ce se va scula şi va zidi cetatea aceasta a Ierihonului: pe fiul său cel întâi-născut să pună temeliile ei, iar porţile ei să le aşeze pe fiul său cel mai mic". Şi aşa a şi făcut Ozan din Betel. Acesta pe Abiron, întâiul său născut, a pus temeliile ei, şi pe fiul său cel mai mic a aşezat porţile ei.
Cap. 7
12. De aceea fiii lui Israel n-au putut sta împotriva vrăjmaşilor lor şi au fugit înapoi, căci au căzut sub blestem şi nu voi mai fi cu voi de nu veţi ridica blestemul dintre voi.
13. Scoală dar şi sfinţeşte poporul şi zi: Sfinţiţi-vă pentru mâine; căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemul e în mijlocul tău, Israel. De aceea tu nu poţi să stai împotriva vrăjmaşilor tăi până nu vei îndepărta din mijlocul tău blestemul.
17. După aceea a poruncit să se apropie seminţia lui Iuda pe familii şi a fost arătată familia lui Zerah. Şi a poruncit să se apropie familia lui Zerah pe case şi a fost dată în vileag casa lui Zabdi.
26. Apoi au ridicat deasupra lor o grămadă mare de pietre, care se vede şi astăzi. După aceasta s-a potolit mânia Domnului. De aceea locul acela se numeşte valea Acor până în ziua de astăzi.
Cap. 8
2. Şi să faci cu Ai şi cu regele său tot ceea ce ai făcut cu Ierihonul şi cu regele lui. Numai prada lui şi dobitoacele lui împărţiţi-le între voi. Pune oameni la pândă înapoia cetăţii".
9. Aşa i-a trimis Iosua şi ei s-au dus şi au stat la pândă între Betel şi Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului.
13. Iar poporul l-a aşezat tot într-o tabără, care se întindea în partea de miazănoapte a cetăţii, aşa încât coada taberei ajungea spre partea de apus a cetăţii. Şi a venit Iosua în noaptea aceea în mijlocul văii.
25. Iar toţi locuitorii din Ai, bărbaţi şi femei, care au căzut în ziua aceea au fost douăsprezece mii.
Cap. 9
18. Iar Iosua şi fiii lui Israel nu i-au ucis, pentru că toate căpeteniile obştii li se juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel. De aceea toată obştea lui Israel a început a cârti împotriva căpeteniilor.
19. şi toate căpeteniile au zis către întreaga obşte: "Noi ne-am jurat lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi de aceea nu ne putem atinge de ei.
23. De aceea blestemaţi să fiţi! Să nu încetaţi de a fi în robie, ca tăietori de lemne şi cărători de apă pentru casa Dumnezeului meu".
26. Şi a făcut cu ei aşa: i-a izbăvit Iosua în ziua aceea din mâinile fiilor lui Israel şi nu i-a ucis.
27. Dar din ziua aceea i-a pus Iosua tăietori de lemne şi cărători de apă pentru obşte şi pentru jertfelnicul Domnului. De aceea locuitorii Ghibeonului s-au făcut tăietori de lemne şi cărători de apă pentru jertfelnicul lui Dumnezeu până în ziua de astăzi, la locul pe care avea să-l aleagă Domnul.
Cap. 10
3. De aceea Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, a trimis la Hoham, regele Hebronului, la Piream, regele Iarmutului, la Iafia, regele Lachişului, şi la Debir, regele Eglonului, zicând:
12. În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea feţei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!"
13. Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua".
14. Şi n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi în care Domnul să asculte aşa glasul omului; că Domnul lupta pentru Israel.
26. După aceea i-a lovit Iosua şi i-a ucis şi i-a spânzurat pe cinci spânzurători şi au stat spânzuraţi până seara.
28. Tot în ziua aceea a cuprins Iosua Macheda şi a lovit-o cu sabia, pe ea şi pe regele ei, şi a nimicit pe locuitorii ei şi toată suflarea care se afla în ea; pe nimeni n-a cruţat ca să nu moară sau să fugă şi a făcut cu regele din Macheda tot aşa cum făcuse cu regele Ierihonului.
35. Şi Domnul l-a dat în mâinile lui Israel. Şi l-a luat în aceeaşi zi şi l-a lovit cu sabia pe el şi toată suflarea ce era în el şi l-a dat în ziua aceea blestemului, cum făcuse şi cu Lachişul.
38. După aceea s-a întors Iosua împreună cu toţi Israeliţii asupra Debirului şi l-a împresurat.
43. După aceea Iosua împreună cu toţi Israeliţii s-au întors în tabăra de la Ghilgal.
Cap. 11
16. Şi aşa a luat Iosua toată ţara aceea de sus şi tot ţinutul Negheb, tot ţinutul Goşen şi ţinuturile de jos, şesul şi muntele lui Israel şi locurile joase de pe lângă munte,
21. Apoi a venit Iosua în vremea aceea şi a lovit pe toţi Anachimii de la munte, din Hebron, din Debir, din Anab, din toţi munţii lui Iuda şi din toţi munţii lui Israel şi i-a dat Iosua nimicirii împreună cu cetăţile lor.
Cap. 13
21. Toate cetăţile din şes şi toată împărăţia lui Sihon, regele Amoreilor, care a domnit la Heşbon şi pe care l-a ucis Moise, ca şi pe căpeteniile lui Madiam, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, căpeteniile lui Sihon, care locuiau în ţara aceea;
Cap. 14
4. Căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminţii: a lui Manase şi a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviţilor parte de pământ, ci numai cetăţi pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele şi pentru turmele lor.
9. Şi s-a jurat Moise în ziua aceea şi a zis: "Pământul pe unde a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pe veci, că tu ai urmat hotărât Domnului Dumnezeului nostru".
12. Aşadar îţi cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci tu ai auzit în ziua aceea cuvântul acesta acolo. Acum acolo sunt fiii lui Enac, care au cetăţi mari şi tari, dar de va fi Domnul cu mine, îi voi izgoni, cum mi-a zis Domnul".
14. De aceea a ajuns Hebronul moşia lui Caleb, fiul lui Iefone, până în ziua de azi, pentru că el a urmat întocmai porunca Domnului Dumnezeului lui Israel.
15. Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui Enac. După aceea s-a liniştit ţara de război.
Cap. 15
10. După aceea hotarul se întoarce de la Baala spre mare şi merge spre muntele Seir, trece pe partea de miazănoapte a muntelui Iearim, care e Chesalonul şi, pogorându-se către Bet-Şemeş, trece prin Timna;
63. Dar pe Iebusei, locuitorii Ierusalimului, nu i-au putut alunga fiii lui Iuda şi de aceea Iebuseii trăiesc cu fiii lui Iuda în Ierusalim până în ziua de astăzi.
Cap. 16
10. Dar Efraimiţii n-au alungat pe Canaanei, care locuiau în Ghezer; de aceea Canaaneii au trăit între Efraimiţi până în ziua de astăzi, plătindu-le bir. În cele din urmă a venit Faraon, regele Egiptului, şi a luat cetatea şi a ars-o cu foc, şi pe Canaanei şi pe Ferezei şi pe locuitorii Ghezerului i-a ucis şi a dat Faraon cetatea de zestre fiicei sale.
Cap. 19
14. După aceea hotarul se întorcea de la miazănoapte către Hanaton şi se termina în valea Iftah-El.
27. După aceea, hotarul se întorcea spre răsăritul soarelui la Bet-Dagon şi atingea ţinutul Zabulon şi valea Iftah-El pe la miazănoapte şi intra în hotarul Asatei la Bet-Emec şi Neiel şi mergea pe partea stângă a Cabulului.
29. După aceea, hotarul se întorcea spre Rama până la oraşul cel întărit al Tirului, apoi spre Hosa şi se sfârşeşte la mare, în târguşorul Aczib.
30. După aceea, urmează: Aco, Afec şi Rehob: douăzeci şi două de cetăţi şi satele lor.
Cap. 22
6. După aceea Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul şi ei s-au împărţit pe la corturile lor.
26. De aceea am zis noi: Să ne facem un jertfelnic, nu pentru arderi de tot nici pentru jertfe,
29. Să nu se întâmple una ca aceea ca să ne ridicăm noi împotriva Domnului şi să ne abatem acum de la Domnul şi să facem jertfelnic pentru arderi de tot şi pentru prinos de pâine şi pentru jertfe, afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeu care se află înaintea cortului".
Cap. 23
6. De aceea siliţi-vă să pliniţi întocmai şi să păziţi cele scrise în cartea legii lui Moise, neabătându-vă de la ea nici la dreapta, nici la stânga.
11. De aceea siliţi-vă să iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru.
Cap. 24
7. Iar ei au strigat către Domnul şi El a pus nor între voi şi Egipteni şi a adus asupra lor marea care i-a şi acoperit. Ochii voştri au văzut ce am făcut Eu în Egipt. După aceea, aţi rămas voi multă vreme în pustiu.
11. După aceea aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Atunci au început a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii, Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii şi Iebuseii, dar Eu i-am dat în mâinile voastre.
18. Domnul a alungat de la noi toate popoarele şi pe Amoreii care trăiau în ţara aceasta. De aceea şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!"
25. Şi a încheiat Iosua cu poporul legământ în ziua aceea şi i-a dat legi şi porunci în Sichem, înaintea cortului Domnului Dumnezeului lui Israel.
29. Şi a murit după aceea Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, fiind de o sută zece ani.
34. În ziua aceea fiii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu, l-au dus cu ei, iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl său, până ce a murit şi a fost îngropat în cetatea sa Ghibeea.
35. Iar fiii lui Israel s-au dus fiecare la locul său şi în cetatea sa. Şi au început fiii lui Israel a sluji Astartei şi lui Aştarot şi dumnezeilor popoarelor vecine. De aceea i-a dat Domnul în mâinile lui Eglon, regele Moabului, şi i-a stăpânit optsprezece ani.
Cartea judecătorilor
Cap. 2
3. De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceştia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi şi ei vă vor fi laţ, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă".
5. De aceea s-a şi numit locul acela Bochim. Şi au adus ei acolo jertfă Domnului.
14. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească vrăjmaşilor lor.
21. De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lăsat Iosua, fiul lui Navi, în ţară, când a murit,
Cap. 3
9. După aceea au strigat fiii lui Israel către Domnul şi a ridicat Domnul un izbăvitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbăvit şi anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
11. După aceea s-a odihnit ţara patruzeci de ani şi apoi a murit Otniel, fiul lui Chenaz.
30. Aşa au fost supuşi în ziua aceea Moabiţii înaintea lui Israel şi s-a liniştit ţara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecătorul lor până la moartea sa.
Cap. 4
4. În vremea aceea era judecător în Israel Debora-proorociţa, soţia lui Lapidot.
14. Iar Debora a zis către Barac: "Scoală, că aceasta este ziua aceea în care Domnul are să dea pe Sisera în mâinile tale. Însuşi Domnul are să meargă înaintea ta". Şi s-a coborât Barac din muntele Taborului şi după el şi cei zece mii de oameni.
23. Şi a supus Domnul Dumnezeu în ziua aceea pe Iabin, regele Canaanului, în faţa fiilor lui Israel.
Cap. 5
8. Pe atunci Israel îşi alesese dumnezei noi, De aceea războiul bătea la porţi; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La cei patruzeci de mii din Israel.
31. Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui". După aceea ţara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.
Cap. 6
25. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Ia un viţel din cireada tatălui tău şi un taur de şapte ani şi sfărâmă jertfelnicul lui Baal pe care-l are tatăl tău şi taie copacul cel sfânt de lângă el;
40. Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă.
Cap. 7
3. De aceea grăieşte în auzul poporului şi zi: Cine este fricos şi se teme, acela să se întoarcă şi să se ducă înapoi din Muntele Galaad". Şi s-au întors din popor douăzeci şi două de mii şi au rămas zece mii.
9. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Scoală şi te coboară la tabără, că Eu o voi da în mâinile tale.
Cap. 8
2. Iar Ghedeon le-a răspuns: "Făcut-am eu oare ceva la fel cu ceea ce aţi făcut voi? Nu e mai fericit oare Efraim că a cules toată via, decât Abiezer care s-a ales cu câţiva ciorchini?
8. După aceea s-a dus el la Penuel şi a spus la fel locuitorilor lui; dar locuitorii din Penuel i-au răspuns la fel cum răspunseseră şi cei din Sucot.
16. După aceea a luat spini din pustiu şi mărăcini şi a pedepsit cu ei pe bătrânii cetăţii şi pe locuitorii din Sucot.
22. După aceea au zis Israeliţii către Ghedeon: "Domneşte peste noi tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile Madianiţilor!"
Cap. 9
1. În vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem, la fraţii mamei sale, şi a grăit cu el Şi cu tot neamul tatălui mamei sale şi a zis:
6. După aceea s-au adunat toţi locuitorii Sichemului şi toată casa lui Milo şi s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de lângă Sichem.
23. După aceea a trimis Dumnezeu un duh rău între Abimelec şi între locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem să se supună lui Abimelec;
45. Şi s-a luptat Abimelec cu cetatea toată ziua aceea, a luat cetatea, a ucis poporul care era în ea şi a dărâmat cetatea şi a presărat locul ei cu sare.
48. Atunci Abimelec s-a dus în muntele Ţalmon, el şi tot poporul ce era eu dânsul; a luat Abimelec cu sine topoare şi a tăiat lemne din pădure şi le-a pus pe umăr şi a zis către popor: "Aţi văzut ce am făcut eu? Faceţi repede şi voi ceea ce am făcut eu!"
50. După aceea s-a dus Abimelec la Teveţ şi a împresurat Teveţul şi l-a luat.
Cap. 10
13. Dar voi M-aţi părăsit iarăşi şi v-aţi apucat să slujiţi la alţi dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
Cap. 11
8. Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupţi cu Amoniţii şi să ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
17. De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună: "Lasă-mă să trec prin tara ta". Dar regele Edomului n-a voit să audă. Şi a trimis el şi la regele Moabului, dar nici acela n-a îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeş.
21. Şi a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon şi tot poporul lui în mâinile lui Israel şi acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de moştenire toată ţara Amoreilor, care locuiau în ţara aceea.
24. Nu stăpâneşti tu oare ceea ce ti-a dat ţie Chemoş, dumnezeul tău? Şi noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moştenire Domnul Dumnezeul nostru.
26. Israel trăieşte acum de mai bine de trei sute de ani în Heşbon şi în cetăţile care ţin de el şi în Aroer şi în toate împrejurimile lui şi în toate cetăţile din apropierea Arnonului; de ce nu le-aţi luat voi în vremea aceea?
34. După aceea a venit Ieftae în la casa sa şi iată fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu timpane şi jocuri; aceasta era singurul lui copil, căci el nu mai avea nici băieţi, nici fete.
36. Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ţi-ai deschis gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a săvârşit prin tine răzbunarea împotriva Amoniţilor, vrăjmaşii tăi!"
Cap. 12
1. După aceea s-au adunat Efraimiţii şi au purces spre Ţafon şi au zis către Ieftae: "Pentru ce te-ai dus să te baţi cu Amoniţii, iar pe noi nu ne-ai chemat cu tine? Vom arde dar casa ta cu foc, împreună cu tine".
6. Ei însă îi ziceau: "Zi: Şibbolet"; el însă zicea: "Sibbolet", că nu putea zice altfel. Atunci ei îl luau şi-l junghiau acolo la vadul Iordanului. Şi au căzut în vremea aceea din Efraimiţi patruzeci şi două de mii.
Cap. 13
2. Era însă în vremea aceea un om de la ţara, din seminţia lui Dan, cu numele Manoe şi femeia lui era stearpă şi nu năştea.
Cap. 14
1. În vremea aceea s-a dus Samson la Timna şi a văzut în Timna o femeie din fiicele Filistenilor şi aceasta i-a plăcut.
3. Iar tatăl său şi mama sa i-au răspuns: "Au doară nu se găsesc femei printre fiicele fraţilor tăi şi în tot poporul meu, de te duci să-ţi iei soţie de la Filistenii cei netăiaţi împrejur?" A zis Samson către tatăl său: "Ia-mi-o pe aceea, pentru că mi-a plăcut!"
4. Şi nu ştiau tatăl său şi mama sa că aceasta este de la Domnul şi că el caută prilej să se răzbune pe Filisteni. Căci în vremea aceea Filistenii domneau peste Israel.
Cap. 15
5. După aceea a aprins făcliile şi a dat drumul vulpilor prin grânele Filistenilor şi a aprins şi clăile şi grâul nesecerat, viile şi livezile de măslini.
19. Atunci a deschis Domnul o crăpătură într-o stâncă din Lehi şi a curs din ea apă. Şi a băut Samson şi şi-a astâmpărat setea şi duhul lui s-a înviorat. De aceea s-a şi numit locul acela: "Izvorul celui ce strigă", care este în Lehi până în ziua de astăzi.
Cap. 17
1. În vremea aceea era cineva în Muntele Efraim, cu numele Mica.
Cap. 18
2. Şi au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, bărbaţi puternici, din Ţora şi din Eştaol, ca să cerceteze ţara şi s-o cunoască şi li s-a zis: "Duceţi-vă şi cunoaşteţi ţara aceea!" Şi s-au dus aceia în Muntele Efraim, la casa lui Mica şi au rămas acolo.
7. Şi s-au dus cei cinci bărbaţi şi au ajuns la Laiş şi au văzut că poporul din el trăieşte în pace, după obiceiul Sidonienilor, liniştit şi fără grijă, şi că nu era în ţara aceea cine să obijduiască cu ceva sau să aibă stăpânire: de Sidonieni ei trăiau departe şi cu nimeni nu aveau ei nici o treabă.
9. Iar ei au răspuns: "Să ne sculăm şi să mergem asupra lor. Am văzut ţara şi este foarte bună. Voi însă să nu staţi pe gânduri şi să nu zăboviţi a merge şi a lua în stăpânire tara aceea.
12. Aceştia s-au dus şi au tăbărât în Chiriat-Iearim în Iuda. De aceea se şi numeşte locul acela tabăra lui Dan până în ziua de astăzi şi e în dosul lui Chiriat-Iearim.
21. După aceea ei s-au întors şi au plecat, punând copiii, vitele şi avutul înainte.
27. Iar fiii lui Dan au luat ceea ce făcuse Mica şi pe preotul care era la el şi s-au dus la Laiş asupra unui popor liniştit şi fără grijă şi l-au ucis cu sabia şi cetatea au ars-o cu foc.
Cap. 20
15. Şi s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră de prin cetăţi, douăzeci şi şase de mii de oameni purtători de sabie; afară de aceştia se mai numărau din locuitorii Ghibeii şapte sute de oameni aleşi.
21. Iar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghibeea şi au pus în ziua aceea douăzeci şi două de mii de Israeliţi la pământ.
26. Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului.
35. Şi a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliţilor şi Israeliţii au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni purtători de sabie.
46. Iar toţi fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii, purtători de sabie, şi toţi aceştia erau oameni voinici.
Cap. 21
16. Au zis drept aceea bătrânii obştii: "Ce să facem cu cei rămaşi fără femei, căci au fost stârpite femeile în Veniamin?"
20. Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin şi au zis: "Mergeţi şi pândiţi din vii
Cartea Rut
Cap. 1
5. După aceea au murit amândoi feciorii ei, Mahlon şi Chilion şi a rămas femeia aceea şi fără bărbatul său şi fără cei doi feciori ai săi.
Cap. 2
6. Iar sluga care era pusă peste secerători a răspuns şi a zis: "Această femeie tânără este moabiteanca aceea care a venit cu Noemina din ţara Moabiţilor.
18. Şi luând aceasta, s-a dus în cetate şi soacra sa a văzut ce adunase. Apoi a scos Rut din sin şi i-a dat ceea ce-i rămăsese după ce se săturase.
Cap. 3
1. După aceea a zis către ea Noemina, soacra sa: "Fiica mea, n-ar fi bine oare să-ţi cauţi un adăpost, ca să-ţi fie bine?
Cap. 4
1. În ziua aceea a ieşit Booz la poarta cetăţii şi a şezut acolo. Şi iată trecea pe acolo ruda de care grăise Booz; şi Booz i-a zis: "Vino încoace şi şezi aici". Şi acela s-a dus şi a şezut.
6. Iar ruda aceea a zis: "Nu pot să o iau, ca să nu-mi stric moştenirea mea; ia-o tu, căci eu nu pot să o iau!"
8. Şi a zis ruda aceea către Booz: "Cumpăr-o pentru tine!", şi şi-a descălţat sandaua sa şi a dat-o acestuia.
Cartea întâia a Regilor
Cap. 1
1. Era în vremea aceea un om la Ramataim-Ţofim, în Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf Efraimitul.
7. Aşa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului: aceea o amăra, iar aceasta plângea şi se tânguia şi nu mânca.
14. De aceea i-a şi zis Eli: "Până când ai să stai aici beată? Trezeşte-te şi te du de la faţa Domnului!"
19. Iar dimineaţa s-au sculat ei şi s-au închinat înaintea Domnului şi, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, şi şi-a adus aminte Domnul de ea.
Cap. 2
9. Domnul va zdrobi pe cei ce se împotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor. Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa; ci cel ce voieşte să se laude, cu aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în mijlocul pământului.
14. O vâra în căldare, sau în blid, sau în tavă, sau în oală, şi ce prindea furculiţa, aceea lua feciorul preotului. Aşa făceau ei cu toţi Israeliţii care veneau acolo în Şilo.
21. După aceea a cercetat Domnul pe Ana şi ea a zămislit şi a mai născut trei băieţi şi două fete, iar copilul Samuel creştea înaintea Domnului.
27. În vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu şi i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Nu M-am arătat Eu oare casei tatălui tău când erau ei încă în Egipt, în casa lui Faraon?
30. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară: Casa ta şi casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feţei Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie aşa, căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi.
34. Şi iată un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tăi, Ofni şi Finees: amândoi vor muri în aceeaşi zi.
Cap. 3
2. Şi iată în vremea aceea, când Eli stătea culcat la locul său şi ochii lui începuseră a se închide şi nu mai putea să vadă;
12. În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa lui; toate le voi începe şi le voi sfârşi.
13. După aceea a adormit Samuel până dimineaţa, s-a sculat de noapte şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut să spună lui Eli vedenia aceasta.
14. De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci".
Cap. 4
1. În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliţii şi a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit Israeliţii împotriva Filistenilor cu război şi au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
3. După aceea au venit oamenii în, tabără şi au spus bătrânilor lui Israel: "Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâinile vrăjmaşilor noştri!"
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
Cap. 5
5. De aceea preoţii lui Dagon şi toţi câţi vin în capiştea lui Dagon din Aşdod nu calcă pe pragul lui Dagon până în ziua de astăzi, ci păşesc peste el.
10. De aceea au trimis chivotul Domnului la Ecron. Iar când a sosit chivotul Domnului în Ecron au strigat Ecronenii şi au zis: "Chivotul Dumnezeului lui Israel a venit la noi ca să omoare şi pe poporul nostru".
Cap. 6
1. Şi a stat chivotul Domnului în ţara Filistenilor şapte luni şi s-a umplut ţara aceea de şoareci.
15. Apoi leviţii au ridicat chivotul Domnului şi lădiţa cea de lângă el în care se aflau lucrurile cele de aur şi le-au pus pe piatra cea mare; iar locuitorii din Betşemeş au adus în ziua aceea arderi de tot şi au junghiat jertfe Domnului.
16. Şi cele cinci căpetenii ale Filistenilor, după ce au văzut aceasta, s-au întors în aceeaşi zi la Ecron.
Cap. 7
2. Din ziua aceea, de când a rămas chivotul în Chiriat-Iearim, a trecut multă vreme, ca la douăzeci de ani. Şi s-a întors toată casa lui Israel la Domnul.
6. Şi s-au adunat la Miţpa şi au scos apă, şi au turnat înaintea Domnului şi au postit în ziua aceea, zicând: "Greşit-am înaintea Domnului!" Şi a judecat Samuel pe fiii lui Israel în Miţpa.
10. Când înălţa Samuel ardere de tot, au venit Filistenii să se bată cu Israel. Dar Domnul a tunat în ziua aceea cu tunet mare asupra Filistenilor şi a adus groază asupra lor, aşa că au fost înfrânţi în faţa lui Israel.
Cap. 8
5. Şi au zis către el: "Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ţi urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca şi la celelalte popoare!"
8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă şi slujind la dumnezei străini, aşa se poartă şi cu tine.
Cap. 9
1. În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de ispravă.
13. Când veţi ajunge în cetate, îl veţi găsi până nu se duce pe acel deal la prânz; căci poporul nu începe să mănânce până nu vine el; pentru că el le binecuvântează jertfa şi după aceea începe să mănânce. Duceţi-vă dar, că-l veţi apuca încă acasă".
23. După aceea a zis Samuel către bucătar: "Dă-mi partea pe care ţi-am dat-o şi de care li-am zis: Păstreaz-o la tine!"
24. Şi a luat bucătarul spata şi cele ce erau cu ea şi le-a pus înaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: "Iată aceasta este păstrată pentru tine; pune-ţi-o dinainte şi mănâncă, fiindcă pentru vremea aceasta s-au păstrat acestea pentru tine, când am adunat poporul!" Şi a prânzit Saul cu Samuel în ziua aceea.
27. Iar dacă au ajuns ei la marginea cetăţii, a zis Samuel către Saul: "Spune-i slugii să treacă înaintea noastră"; şi a plecat acela înainte. Apoi a zis: "Tu însă opreşte-te acum, că am să-ţi descopăr ceea ce a zis Dumnezeu".
Cap. 10
5. După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se află garda de pază a Filistenilor; acolo sunt căpeteniile filistene. şi când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci coborându-se de pe înălţime, iar înaintea lor se cântă din psaltire şi din timpan şi din fluier şi din harpă, iar ei proorocesc.
9. Îndată ce şi-a întors spatele Saul, ca să plece de la Samuel, îi dădu Dumnezeu altă inimă şi s-au împlinit cu el toate acele semne în aceeaşi zi.
16. Iar Saul a zis către unchiul său: "Ne-a spus că asinele s-au găsit". Iar ceea ce îi spusese Samuel de domnie, nu i-a descoperit.
21. Apoi a poruncit să se apropie familiile din seminţia lui Veniamin şi a ieşit la sorţi familia lui Matri; după aceea au fost aduşi bărbaţii din familia lui Matri şi a ieşit la sorţi Saul, fiul lui Chiş şi l-au căutat, dar nu l-au găsit.
25. Şi a înşirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris în carte şi le-a pus înaintea Domnului. După aceea a dat drumul la tot poporul să meargă fiecare la casa sa.
Cap. 12
18. Şi a strigat Samuel către Domnul şi a trimis Domnul tunete şi ploaie în ziua aceea; şi teama de Domnul şi de Samuel cuprins tot poporul.
Cap. 13
9. De aceea a zis Saul: "Aduceţi-mi cele pentru jertfa de curăţire". Şi a adus ardere de tot.
12. Atunci am socotit că au să năvălească Filistenii asupra mea în Ghilgal şi eu n-am întrebat încă pe Domnul; de aceea m-am hotărât să aduc ardere de tot".
14. Acum însă nu va dura domnia ta; Domnul Îşi va găsi un bărbat după inima Sa şi-i va porunci Domnul să fie conducătorul poporului Său, deoarece tu nu ai împlinit ceea ce ţi s-a poruncit de la Domnul".
22. De aceea în timpul războiului de la Micmaş, tot poporul care era cu Saul şi Ionatan nu avea nici săbii, nici suliţe; numai Saul şi Ionatan, fiul său, aveau.
Cap. 14
18. A zis Saul către Ahia: "Adu chivotul lui Dumnezeu", căci chivotul lui Dumnezeu în vremea aceea era cu fiii lui Israel.
23. Şi a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israel; lupta se întinsese însă până la Bet-Aven. Şi tot poporul care era cu Saul era ca la zece mii de bărbaţi; şi se da război în toate cetăţile din muntele lui Efraim.
24. În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul să jure, zicând: "Blestemat tot cel ce va mânca până seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmaşii mei". De aceea nimeni din popor n-a gustat hrană,
28. Atunci unul din popor i-a spus: "Tatăl tău a pus jurământ asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi hrană, şi de aceea poporul e istovit".
31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş până la Aialon, dar poporul se istovise peste măsură.
37. Şi a întrebat Saul pe Dumnezeu: "Să merg eu oare după Filisteni? Îi vei da, oare, pe ei în mâinile lui Israel?" Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.
Cap. 15
1. În vremea aceea a zis Samuel către Saul: "Domnul m-a trimis să te ung rege peste poporul Lui, peste Israel; acum ascultă glasul Domnului.
Cap. 16
9. După aceea a adus Iesei pe Şama, şi Samuel a zis: "Nici pe acesta nu l-a ales Domnul".
11. După aceea a zis Samuel către Iesei: "Oare toţi fiii tăi sunt aici?" Iar Iesei a răspuns: "Mai am unul mai mic. Acela paşte oile". A zis Samuel: "Trimite să-l aducă, pentru că nu vom şedea să prânzim până nu vine acela".
13. Şi a luat Samuel cornul cu mir şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui, şi a odihnit Duhul Domnului asupra lui David din ziua aceea şi după aceea. Iar Samuel s-a sculat şi a plecat la Rama.
22. După aceea a trimis Saul să i se spună lui Iesei: "Lasă pe David să slujească la mine, că a aflat el bunăvoinţă în ochii mei! "
Cap. 17
1. În vremea aceea Filistenii şi-au strâns oştile pentru război şi au tăbărât la Soco cel din Iuda şi şi-au aşezat tabăra între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
53. După aceea s-au întors fiii lui Israel din urmărirea Filistenilor şi au prădat tabăra lor.
Cap. 18
2. Iar Saul l-a luat în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.
8. De aceea s-a mâniat Saul foarte tare, neplăcându-i cuvintele acestea şi a zis: "Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie numai mii; acum numai domnia îi mai lipseşte".
13. De aceea Saul l-a îndepărtat de la sine şi l-a pus căpetenie peste o mie; şi se ducea şi se întorcea el în fruntea poporului.
30. De aceea, când au ieşit la război căpeteniile Filistenilor, David, chiar de la ieşirea lor, lucra mai înţelepţeşte decât toate slugile lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.
Cap. 19
10. Atunci Saul a vrut să pironească cu suliţa pe David de perete, însă David s-a ferit de Saul şi suliţa s-a înfipt în perete; apoi David a fugit în noaptea aceea şi a scăpat.
13. După aceea Micol a luat un idol şi l-a pus în pat, a pus o piele de capră pe capul lui şi l-a învelit cu o haină.
24. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a proorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: "Au doară şi Saul este printre prooroci?"
Cap. 20
3. David însă s-a jurat şi a zis: "Tatăl tău ştie bine că eu am dobândit trecere la tine, şi de aceea îşi zice: "Nu trebuie să ştie de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău; între mine şi moarte n-a fost decât un pas".
19. De aceea poimâine pleacă şi grăbeşte spre locul acela unde te-ai ascuns şi înainte şi şezi lângă piatra Ezel;
26. În ziua aceea Saul nu a zis nimic, căci socotea că aceasta este o întâmplare, că David nu este curat, nu s-a curăţit.
29. Şi a zis: Dă-mi voie să mă duc, că în cetatea noastră este jertfă pentru neamul nostru şi m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, mă duc să mă văd cu fraţii mei. De aceea n-a venit el la masa regelui".
42. Şi a zis Ionatan către David: "Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: "Domnul să fie între mine şi tine şi între copiii mei şi copiii tăi, aceea să fie pe veci".
Cap. 21
1. După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec şi s-a mixat Ahimelec la întâlnirea cu David şi i-a zis: "De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?"
2. Iar David a răspuns preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.
7. În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
9. Preotul însă a răspuns: "Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici". David a răspuns: "Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!" şi i-a dat-o.
10. Apoi David s-a sculat şi a fugit în aceeaşi zi de la faţa lui Saul şi a mers şi s-a dus la Achiş, regele din Gat.
Cap. 22
4. Şi i-a adus la regele Moabului şi au trăit ei tot timpul la el, cât David a rămas în cetatea aceea.
18. Atunci regele a zis lui Doeg: "Mergi tu şi ucide pe preoţi". Şi s-a dus Doeg idumeul şi a năvălit asupra preoţilor şi a ucis în ziua aceea optzeci şi cinci de bărbaţi care purtau efod de în,
22. Atunci David a zis lui Abiatar: "Am ştiut eu din ziua aceea că, fiind acolo, Doeg idumeul va da de ştire negreşit lui Saul şi eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatălui tău.
Cap. 24
14. Răul de la cel rău vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
20. Cine oare, prinzând pe vrăjmaşul său, i-ar da drumul să meargă cu bine? Domnul să-ţi răsplătească cu bine pentru ceea cea ai făcut tu astăzi cu mine!
Cap. 25
1. În vremea aceea a murit Samuel şi s-a adunat tot Israelul de l-au plâns şi l-au îngropat în casa lui, în Rama. Iar David s-a sculat şi s-a coborât în pustiul Maonului.
36. După aceea a venit Abigail la Nabal şi iată acesta avea ospăţ în casa sa, ospăţ împărătesc, şi inima lui Nabal era veselă, căci băuse de se îmbătase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvânt, nici mare, nici mic, până dimineaţa.
Cap. 27
6. Atunci i-a dat Achiş Ţiclagul şi de aceea Ţiclagul a rămas al regilor Iudei până astăzi.
8. În vremea aceea a ieşit David cu oamenii săi şi au năvălit asupra Gheşurenilor, Ghirzenilor şi Amaleciţilor, care locuiau demult această ţară până la Şur şi până la ţara Egiptului.
9. Şi a pustiit David tara aceea şi n-a lăsat în viaţă nici bărbat, nici femeie; iar oile şi boii, asinii, cămilele şi lucrurile le-a luat şi, întorcându-se, a venit la Achiş.
Cap. 28
1. În vremea aceea şi-au adunat Filistenii oştirea pentru război, ca să se bată cu Israel. Deci a zis Achiş către David: "Ştiut să-ţi fie că ai să mergi cu mine la război şi tu şi oamenii tăi".
2. Iar David a răspuns lui Achiş: "Acum ai să afli ce are să facă robul tău". Şi a zis Achiş lui David: "De aceea te şi fac eu paznicul capului meu pentru totdeauna".
15. A zis Samuel către Saul: "Pentru ce mă tulburi, ca să ies?" Iar Saul a răspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveţi ce să fac".
17. Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum.
20. Atunci Saul a căzut deodată cu tot trupul său la pământ, căci se spăimântase grozav de cuvintele lui Samuel; afară de aceasta şi puterile îl părăsiseră, căci nu mâncase pâine toată ziua aceea şi toată noaptea.
21. Şi s-a apropiat femeia aceea de Saul şi văzând că este tare înspăimântat, a zis: "Iată roaba ta a ascultat glasul tău şi şi-a pus viaţa în primejdie şi a împlinit porunca ce i-ai dat.
25. Şi a pus înaintea lui Saul şi slugilor lui şi ei au mâncat; apoi s-au sculat şi au plecat în aceeaşi noapte.
Cap. 30
16. David i s-a jurat şi el l-a dus. Şi iată Amaleciţii se risipiseră prin toată ţara aceea, mâncau, beau şi jucau de bucurie pentru marea pradă care o luaseră ei din ţara Filistenilor şi din pământul lui Iuda.
21. După aceea a venit David la cele două sute de oameni care nu fuseseră în stare să-i urmeze şi pe care îi lăsase la pârâul Besor; şi au ieşit aceştia în întâmpinarea lui David şi în întâmpinarea oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni, i-a întrebat de sănătate.
24. Şi apoi cine vă va asculta pe voi, în această treabă? Aceştia nu sunt mai răi decât noi. Ce parte au cei ce au mers la război, aceeaşi parte trebuie să se împartă şi celorlalţi".
Cap. 31
6. Aşa a murit în ziua aceea Saul şi cei trei fii ai lui şi purtătorul de arme al său, precum şi toţi oamenii lui.
Cartea a doua a Regilor
Cap. 2
17. Apoi s-a dat în ziua aceea bătălia cea mai crâncenă şi Abner cu oamenii lui Israel au fost bătuţi de slugile lui David.
29. Abner însă şi oamenii lui au mers pe şes toată noaptea aceea şi au trecut Iordanul şi, străbătând tot Bitronul, au venit la Mahanaim.
Cap. 3
25. Tu ştii pe Abner, fiul lui Ner; el a venit să te înşele şi să afle pe unde intri şi pe unde ieşi şi să cunoască tot ceea ce faci tu".
36. Şi a aflat de aceasta tot poporul şi i-a plăcut aceasta, cum plăcea întregului popor tot ceea cecea regele.
37. Şi a aflat în ziua aceea tot poporul şi tot Israelul că nu din pricina regelui s-a săvârşit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
Cap. 5
8. Şi a zis David în ziua aceea: "Tot cel ce va ucide pe Iebusei să lovească cu lancea şi pe şchiopii şi pe orbii care urăsc sufletul lui David". De aceea se şi zice: "Orbul şi şchiopul nu vor intra în casa Domnului!"
11. În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David şi lemn de cedru, tâmplari, pietrari şi zidari, şi aceştia au făcut casă lui David.
20. Atunci s-a dus David la Baal-Peraţim şi i-a lovit acolo şi a zis David: "Domnul a măturat pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca şi cum i-ar fi luat apa". Şi de aceea s-a şi dat locului aceluia numele de Baal-Peraţim.
Cap. 6
1. După aceea a adunat David din nou pe toţi aleşii săi din Israel, ca la treizeci de mii.
9. Şi s-a temut David în ziua aceea de Domnul şi a zis: "Cum va intra chivotul Domnului la mine?"
Cap. 7
4. Şi chiar în noaptea aceea a fost cuvântul Domnului către Natan, zicând:
25. Şi acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte pe veci cuvântul pe care l-ai rostit despre robul Tău şi despre casa lui şi împlineşte ceea ce i-ai sortit,
Cap. 10
13. După aceea a întrat Ioab şi poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii, dar aceştia au fugit de el.
Cap. 11
12. "Rămâi aici şi ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar mâine îţi voi da drumul". Şi a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea până a doua zi.
15. În scrisoarea aceea el scria aşa: "Puneţi pe Urie unde va fi luptă mai crâncenă şi retrageţi-vă de la el, ca să fie lovit şi ucis".
16. De aceea, când Ioab a împresurat cetatea, a pus pe Urie într-un astfel de loc, de care ştia că este apărat de oameni viteji.
Cap. 12
4. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
14. Dar fiindcă tu prin această faptă ai dat vrăjmaşilor Domnului pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ţi se va naşte".
31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos şi l-a pus sub fierăstrău şi sub grapă de fier şi sub securi de fier şi i-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. Aşa a făcut el cu toate cetăţile Amoniţilor. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.
Cap. 13
1. După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
15. După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, aşa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Şi i-a zis ei Amnon: "Scoală şi pleacă!"
Cap. 14
18. Şi răspunzând, regele a zis către femeie: "Să nu ascunzi de mine ceea ce am să te întreb!"Grăieşte, a zis femeia, o, rege, stăpânul meu!"
19. "Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?" a zis regele. Iar femeia i-a răspuns şi a zis: "Să trăiască sufletul tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a poruncit şi el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
Cap. 17
11. De aceea eu vă sfătuiesc: Să se adune la tine tot Israelul de la Dan până la Beerşeba, la număr tocmai ca nisipul mării, şi să mergi tu însuţi în mijlocul lor.
13. Iar de va intra în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce frânghii la cetatea aceea şi o vom târî în râu, încât nu va rămâne din ea nici pietricică".
24. David a venit după aceea la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul şi tot Israelul era cu el.
Cap. 18
4. "Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face". Atunci a stat regele la poartă şi a ieşit tot poporul rânduit pe sute şi pe mii.
7. Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând ucişi douăzeci de mii de oameni.
8. Lupta s-a întins în tot ţinutul acela şi pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulţi oameni decât a doborât sabia.
16. După aceea Ioab a sunat din trâmbiţă şi s-au întors oamenii de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruţat poporul.
21. "Du-te, a zis apoi Ioab către Huşai, du-te şi spune regelui ceea ce ai văzut". Huşai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a dus numaidecât,
Cap. 19
2. Astfel biruinţa din ziua aceea s-a prefăcut în plângere pentru tot poporul, căci poporul a auzit chiar în ziua aceea şi zicea că regele este întristat după fiul său.
19. şi a zis către rege: "Domnul meu, să nu-mi socoteşti ca o nelegiuire şi să nu pomeneşti ceea ce ţi-a greşit robul tău în ziua aceea când regele, stăpânul meu, a ieşit din Ierusalim şi să nu iei în seamă, o, rege, aceasta!
37. Dă voie robului tău să se întoarcă, ca să moară în cetatea sa, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Dar iată fiul meu Chimham, robul tău! Să meargă el cu domnul meu, regele, şi fă cu el ceea ce binevoieşti!
40. După aceea regele s-a îndreptat spre Ghilgal şi s-a dus cu el şi Chimham, şi tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel a petrecut pe rege.
41. Dar iată tot Israelul a venit la rege şi a zis către el: "Pentru ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit şi au trecut pe rege şi casa lui şi pe toţi oamenii lui David peste Iordan?"Pentru aceea, că regele este mai apropiat de noi, au răspuns Israeliţilor toţi bărbaţii lui Iuda. şi de ce să vă supăraţi voi pentru aceasta? Am mâncat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el, sau ne-a scutit de dări?"
Cap. 20
18. "Odinioară era obiceiul, a adăugat ea, să se spună: Să se întrebe în Abel şi în Dan, dacă se mai păstrează ceea ce au hotărât credincioşii din Israel
Cap. 21
6. De aceea, dă-ne din urmaşii acelui om şapte bărbaţi şi noi îi vom spânzura, înaintea Domnului în Ghibeea lui Saul, alesul Domnului". "Vă voi da!", a zis regele.
14. Şi a îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul lui, şi oasele celor spânzuraţi în ţinutul lui Veniamin, la Ţela, în mormântul lui Chiş, tatăl lui Saul. Şi s-a făcut tot ce a poruncit regele. ţi după aceea S-a milostivit Domnul asupra ţării.
18. După aceea a fost din nou război cu Filistenii la Gob. Atunci Sibecai Huşatitul a ucis pe Saf, unul din urmaşii lui Rafa.
Cap. 22
50. De aceea Te voi lăuda printre popoare şi voi da slavă numelui Tău,
Cap. 23
10. Acesta s-a ridicat atunci şi a lovit în Filisteni până ce i-a obosit şi i s-a lipit mâna de sabia sa. În ziua aceea a dat Domnul biruinţă mare şi poporul s-a dus după el, numai ca să adune pe cei ucişi.
Cap. 24
18. În ziua aceea Gad a venit la David şi a zis: "Mergi de ridică jertfelnic Domnului în aria lui Aravna Iebuseul".
Cartea a treia a Regilor
Cap. 2
25. Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua aceea.
Cap. 3
13. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale.
17. Şi a zis una din femei: "Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.
23. Atunci regele a zis: "Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu".
Cap. 6
25. Tot de zece coţi era şi celălalt heruvim; amândoi heruvimii aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.
Cap. 7
33. Forma roţilor era aceeaşi, ca forma roţilor de trăsură. Osiile lor, obezile lor, spiţele lor şi butucii lor, toate erau turnate.
37. Aşa a făcut el zece postamente: toate aveau aceeaşi turnătură, aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.
Cap. 8
15. şi a zis: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa!
24. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta.
25. Şi asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlineşti ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: "Nu-ţi va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaş, care să şadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!"
43. Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi să faci tot ceea ce străinul Îţi va cere ţie, pentru ca să ştie toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!
45. Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le este cu dreptate!
49. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.
Cap. 11
40. De aceea Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam; dar Ieroboam s-a sculat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului, şi a trăit în Egipt până la moartea lui Solomon.
Cap. 16
16. Când poporul care se găsea în tabere a auzit că Zimri a uneltit şi a omorât pe rege, toţi Israeliţii au ales şi ei rege pe Omri, mai-marele oştirii lui Israel, tot în aceeaşi zi, în tabără.
Cap. 20
6. De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la tine, iar ei îţi vor scotoci casa ta şi casele slugilor tale şi pe tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna şi vor lua!"
Cap. 21
29. Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!
Cap. 22
14. Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!"
29. După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.
Cartea a patra a Regilor
Cap. 1
4. De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri". Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
6. Iar ei i-au răspuns: ?Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri".
16. Şi a zis către el: "Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri".
Cap. 2
18. Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: "Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?"
Cap. 3
6. În vremea aceea a ieşit regele Ioram din Samaria şi a numărat tot Israelul;
7. Iar după aceea s-a dus la Iosafat, regele Iudei, să-i zică: "Regele Moabului s-a răzvrătit asupra mea. Vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului?" Iar acesta a zis: "Merg. Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi al meu şi cum sunt caii tăi, aşa sunt şi ai mei!"
22. Iar dimineaţa s-au sculat de noapte şi, când a strălucit soarele deasupra apei, Moabiţilor li s-a părut din depărtare că apa aceea este roşie ca sângele.
Cap. 4
1. În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: "Robul tău, bărbatul meu a murit şi tu ştii că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia. robi pe amândoi fiii mei!"
7. Şi venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: "Du-te şi vinde untdelemnul şi-ţi plăteşte datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi".
8. Într-una din zile a venit Elisei la Şunem şi acolo o femeie bogată l-a poftit la masă şi după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
17. Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
25. Şi pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: "Asta este şunamiteanca aceea!
35. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii.
36. Atunci a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: "Cheamă pe şunamiteanca aceea!" Şi acela a chemat-o şi, venind ea, i-a zis: "Ia-ţi copilul!"
Cap. 5
20. Iar dacă s-a depărtat puţin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: "Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, aşa este de adevărat că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva".
Cap. 6
8. În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliţilor şi s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: "Am să aşez tabăra în cutare sau în cutare loc".
23. Şi le-a făcut masă mare şi ei au mâncat şi au băut. După aceea le-a dat drumul şi s-au dus la stăpânul lor. Şi n-au mai venit taberele siriene în ţara lui Israel.
24. După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oştirea sa şi a venit şi a împresurat Samaria.
Cap. 7
9. Apoi au zis unul către altul: "Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem şi aşteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!"
Cap. 8
1. În vremea aceea a grăit Elisei cu femeia căreia îi înviase copilul şi i-a zis: "Scoală şi du-te de la casa ta şi trăieşte unde vei putea, căci Domnul a chemat foametea şi aceea va veni asupra pământului pentru şapte ani".
2. Şi s-a sculat femeia aceea şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu şi s-a dus ea şi casa sa şi a trăit în pământul Filistenilor şapte ani.
3. Iar după trecerea celor şapte ani s-a întors femeia aceea din pământul Filistenilor şi a venit să roage pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa.
5. Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei".
Cap. 9
3. Apoi ia vasul cu untdelemn şi toarnă pe capul lui şi zi: Aşa zice Domnul: Iată te ung rege peste Israel. După aceea deschide uşa şi fugi fără zăbavă".
11. După aceea a ieşit Iehu la slujitorii domnului său şi aceştia i-au zis: "E pace? De ce a venit acest necunoscut la tine?" Şi el i-a zis: "Voi cunoaşteţi pe acest om şi de ce a venit". Iar ei au zis: "Nu este adevărat!
34. După aceea a venit Iehu de a mâncat şi a băut şi a zis: "Căutaţi pe ticăloasa aceea şi îngropaţi-o, căci e fiică de rege!"
Cap. 10
5. Şi căpetenia casei domneşti, căpeteniile cetăţii, bătrânii şi cei ce creşteau pe copiii regelui au trimis la Iehu să-i spună: "Noi suntem robii tăi şi ce ne vei zice, aceea vom face; nu vom pune pe nimeni rege, ci fă ceea ce-ţi place".
10. Dar pe aceştia cine i-a omorât? Să ştiţi deci că nimic din ceea ce a spus Domnul împotriva casei lui Ahab n-a rămas neîmplinit. Domnul a făcut ce zisese prin robul Său Ilie".
21. Şi au vestit, iar Iehu a trimis în tot Israelul de au venit toţi slujitorii lui Baal şi n-a rămas nici unul care să nu fi venit. După aceea au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul de la un capăt la celălalt.
30. Şi a zis Domnul către Iehu: "Pentru că tu cu plăcere ai făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea, feciorii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel".
Cap. 12
7. De aceea regele Ioaş a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: "De ce nu reparaţi stricăciunile templului Domnului? Deci să nu mai luaţi de acum argintul de la cunoscuţii voştri, ci să-l daţi pentru repararea stricăciunilor templului Domnului".
Cap. 13
3. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat pentru totdeauna în mâna lui Hazael, regele Siriei, şi în mâna lui Benhadad, fiul lui Hazael.
8. Celelalte ştiri despre Ioahaz, despre vitejiile lui şi despre tot ceea ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
12. Celelalte ştiri despre Ioaş, tot ceea ce a făcut el, isprăvile lui, războiul avut cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
Cap. 14
21. După aceea tot poporul iudeu a luat pe Azaria, care era atunci numai de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său Amasia.
Cap. 16
6. În vremea aceea Raţon, regele Siriei, a întors Elatul la Siria şi a izgonit pe Iudei din Elat; apoi au intrat în Elat Edomiţii şi trăiesc acolo până în ziua de astăzi.
17. După aceea a desprins regele Ahaz pervazurile postamentelor, a luat bazinele de pe ele şi a luat şi marea de pe boii cei de aramă, care erau sub ea şi a aşezat-o pe o temelie de piatră;
Cap. 17
4. Dar regele Asiriei a simţit necredincioşia lui Osea, căci acesta trimisese robi la So, regele Egiptului, şi nu plătise bir regelui Asiriei în fiecare an. De aceea regele Asiriei l-a luat legat şi l-a aruncat în închisoare.
24. După aceea regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat prin cetăţile Samariei în locul fiilor lui Israel. Aceştia au stăpânit Samaria şi au început a locui prin cetăţile ei.
25. Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu cinsteau pe Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i omorau.
26. Atunci s-a spus regelui Asiriei, zicând: "Popoarele pe care tu le-ai strămutat şi le-ai aşezat prin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări şi de aceea El trimite asupra lor lei şi iată aceştia le omoară, pentru că ele nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări".
Cap. 18
7. De aceea Domnul a fost cu el şi tot ce a făcut Iezechia, făcea cu chibzuinţă. Şi s-a depărtat el de regele Asiriei şi n-a mai slujit aceluia.
12. Pentru că n-au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi au călcat legământul Lui; tot ceea ce a poruncit Moise, robul Domnului, ei nici n-au ascultat, nici n-au făcut.
14. Atunci a trimis Iezechia, regele Iudei, la regele Asiriei în Lachiş, ca să-i zică: "Vinovat sunt! Du-te de la mine, căci ceea ce vei pune asupra mea, voi plăti!" Şi a pus regele Asiriei asupra lui Iezechia, un bir de trei sute de talanii de argint şi treizeci de talanţi de aur.
16. În vremea aceea a luat Iezechia aurul de pe uşile templului Domnului şi de pe stâlpii cei vechi pe care-i aurise însuşi Iezechia. şi l-a dat regelui Asiriei.
19. Atunci a zis către ei Rabşache: "Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei: Ce fel de nădejde este aceea în care te reazemi? Tu ai spus numai vorbe goale; pentru război însă trebuie pricepere şi putere.
37. După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curţii domneşti, Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâşiate şi i-au spus vorbele lui Rabşache.
Cap. 19
17. Adevărat, o, Doamne, regii Asiriei au pustiit popoarele şi ţările lor, au aruncat dumnezeii acestora în foc, dar aceia nu erau dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, lemn şi piatră, şi de aceea i-a şi nimicit pe ei.
25. N-ai auzit tu, oare, că aceasta Eu am făcut-o de demult, din zilele cele de demult am hotărât-o? Acum însă am îndeplinit-o prin aceea că tu pustieşti şi prefaci cetăţile în dărâmături,
30. Ceea ce nu se va strica în casa lui Iuda, ceea ce va rămâne, va da rădăcini în jos, iar în sus va aduce rod, căci din Ierusalim vor ieşi câţiva rămaşi şi din Sion, câţiva izbăviţi.
32. De aceea aşa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici va arunca săgeţi încoace; nu se va apropia de ea cu scut, nici va face întărituri de şanţuri împotriva ei.
35. În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.
Cap. 20
12. În vremea aceea Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisoare şi dar lui Iezechia căci auzise că Iezechia a fost bolnav.
Cap. 21
7. După aceea chipul Aşerei pe care îl făcuse l-a aşezat în casa despre care Domnul îi zisese lui David şi lui Solomon, fiul lui: "În casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, voi pune numele Meu pe vecie;
12. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce aşa rău asupra Ierusalimului şi asupra lui Iuda, încât celui ce va auzi îi vor ţiui amândouă urechile;
15. Pentru că au făcut lucruri netrebnice înaintea ochilor Mei şi M-au mâniat din ziua aceea când părinţii lor au ieşit din Egipt şi până în ziua aceasta".
21. A umblat întocmai pe aceeaşi Cale pe care umblase şi tatăl său, slujind idolilor cărora slujise şi tatăl său şi închinându-se lor.
Cap. 22
19. Deoarece s-a muiat inima ta şi tu te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, că vor fi ţinta groazei şi a blestemului, şi ji-ai rupt veşmintele şi ai plâns înaintea Mea, de aceea şi Eu te-am auzit, zice Domnul.
20. De aceea iată te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi pus în gropniţa ta cu pace; şi nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului acestuia". Şi s-a adus regelui răspunsul acesta.
Cap. 23
3. După aceea a stat regele pe un loc înalt şi a încheiat înaintea Domnului legământ ca să urmeze Domnului şi să păzească poruncile Lui, descoperirile Lui şi legiuirile Lui cu toată inima sa şi cu tot sufletul, ca să împlinească cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta.
5. A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră regii Iudei, ca să facă tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile Ierusalimului, şi care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului.
10. După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc lui Moloh.
16. Şi întorcând capul, Iosia a văzut mormintele ce erau acolo pe munte, şi a trimis de a luat oasele din morminte şi le-a ars pe jertfelnic şi l-a spurcat după cuvântul Domnului, rostit de omul lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta, când stătea Ieroboam în timpul unei sărbători înaintea jertfelnicului. După aceea, întorcându-se, Iosia a ridicat ochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta,
19. De asemenea a dărâmat Iosia şi toate capiştile înălţimilor din cetăţile samarinene, pe care le făcuseră regii lui Israel, mâniind pe Domnul, şi a făcut cu ele ceea ce făcuse şi în Betel;
21. După aceea a poruncit regele la tot poporul şi a zis: "Săvârşiţi Paştile Domnului Dumnezeului vostru, după cum este scris în această carte a legii!"
Cap. 24
10. În vremea aceea slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au venit asupra Ierusalimului şi au împresurat cetatea. Iar după ce slugile lui au înconjurat cetatea, a venit şi regele Nabucodonosor.
Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)
Cap. 2
21. După aceea Heţron a intrat la fata lui Machir, tatăl lui Galaad; şi a luat-o, fiind de şaizeci de ani şi ea i-a născut fiu pe Segub.
Cap. 4
10. Şi a strigat Iabeţ către Dumnezeul lui Israel şi a zis: "O, de m-ai binecuvânta Tu cu binecuvântare, de ai lărgi hotarele mele şi de ar fi mâna Ta cu mine, păzindu-mă de rele, ca să nu fiu omorât!..." Atunci Dumnezeu i-a trimis ceea ce a dorit el.
Cap. 10
1. În vremea aceea Filistenii s-au ridicat cu război asupra lui Israel şi Israeliţii au fugit de Filisteni şi au căzut biruiţi pe muntele Ghilboa.
14. Şi nu a cercetat pe Domnul. De aceea a şi fost el omorât şi domnia a fost dată lui David, fiul lui Iesei.
Cap. 11
1. După aceea s-au adunat toţi Israeliţii la David în Hebron zicând: "Iată noi suntem oasele tale şi carnea ta.
7. David a locuit în cetatea aceea şi ea s-a şi numit cetatea lui David.
9. După aceea a propăşit David şi s-a ridicat din ce în ce mai mult şi Domnul Savaot era cu. el.
Cap. 13
12. Şi s-a temut David de Dumnezeu în ziua aceea şi a zis: "Cum voi duce la mine chivotul lui Dumnezeu?"
13. De aceea nu a dus David chivotul la sine, în cetatea lui David, ci l-a întors la casa lui Obed-Edom.
Cap. 14
1. În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David şi lemne de cedru şi pietrari şi dulgheri, ca să-i ridice casa.
11. Şi s-au dus ei în Baal-Peraţim şi acolo i-a lovit David; apoi David a zis: "Dumnezeu a zdrobit pe vrăjmaşi cu mâna mea, ca pe o surpătură de apă". De aceea au şi dat văii aceleia numele de Baal- Peraţim.
Cap. 17
3. Dar în aceeaşi noapte a fost cuvântul Domnului către Natan şi i-a zis:
25. Căci Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că-i vei zidi casă, de aceea robul Tău a şi îndrăznit să se roage înaintea Ta.
Cap. 20
2. Şi a luat David coroana regelui lor de pe capul lui şi s-a aflat că are aur în greutate de un talant şi erau pe ea şi pietre scumpe; şi s-a pus coroana aceasta pe capul lui David. şi au fost scoase din cetatea aceea şi foarte multe prăzi.
4. După aceea s-a început războiul cu Filistenii la Ghezer. Atunci Sibecai Huşatitul a bătut pe Sipai, unul din urmaşii Refaimilor, şi s-au supus şi ei.
Cap. 21
7. Lucrul acesta n-a fost plăcut nici înaintea lui Dumnezeu şi de aceea a lovit El pe Israel.
20. Ornan, întorcându-se, a văzut îngerul, şi cei trei fii ai lui s-au ascuns împreună cu el; în vremea aceea Ornan treiera.
29. Cortul Domnului însă, pe care-l făcuse Moise în pustiu şi altarul arderii de tot se aflau în vremea aceea pe înălţimea de la Ghibeon.
Cap. 22
5. După aceea a zis David: "Solomon, fiul meu, e tânăr şi cu puţină putere, iar templul care are a se zidi pentru Domnul trebuie să fie foarte măreţ, spre slava şi podoaba a toată lumea; deci voi pregăti eu toate pentru el". Şi a pregătit David multe până la moartea sa.
9. Iată însă ţie ţi se va naşte un fiu; acela va fi paşnic şi Eu îi voi da linişte din partea tuturor vrăjmaşilor dimprejur; de aceea numele lui va fi Solomon. Şi voi da lui Israel în zilele lui pace şi linişte.
Cap. 23
11. Iahat a fost căpetenie; Ziza era al doilea; Ieuş şi Beraia au avut puţini copii şi de aceea ei au fost socotiţi la un loc la casa tatălui lor.
27. De aceea, după cele din urmă porunci ale lui David, au fost număraţi leviţii de la douăzeci de ani în sus,
28. Ca să fie pe lângă fiii lui Aaron, pentru a sluji la templul Domnului, în curte şi în camerele din jur, pentru curăţirea a tot ceea ce este sfânt şi pentru săvârşirea slujbelor în templul lui Dumnezeu,
Cap. 24
2. Nadab şi Abiud au murit înainte de tatăl lor, iar copii n-au avut şi de aceea au preoţit numai pe Eleazar şi Itamar.
Cap. 27
24. Ioab, fiul Ţeruiei, începuse să facă numărătoarea, dar nu o sfârşise. Şi pentru aceasta a venit mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel şi numărătoarea aceea n-a intrat în cronica regelui David.
Cap. 28
10. Bagă de seamă însă, de vreme ce Domnul te-a ales să zideşti locaş sfinţeniei Lui, fii tare şi fă ceea ce a rânduit El".
Cap. 29
1. După aceea a zis regele David către toată adunarea: "Solomon, fiul meu, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi cu puţină putere, iar lucrul acesta este mare, fiindcă nu este pentru om zidirea aceasta, ci pentru Domnul Dumnezeu.
3. Mai mult! Din dragoste pentru templul Dumnezeului meu, dau încă tot ce am eu aur şi argint, templului Dumnezeului meu, afară de ceea ce am pregătit eu pentru templul cel sfânt,
22. Şi au mâncat şi au băut înaintea Domnului în ziua aceea cu mare bucurie; iar în alt rând au făcut rege pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns înaintea Domnului ca rege, iar pe Ţadoc arhiereu.
Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)
Cap. 1
1. În vremea aceea Solomon, fiul lui David, se întărise în domnie şi Domnul Dumnezeul lui era cu el, înălţându-l foarte sus.
7. În noaptea aceea S-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: "Cere ce doreşti să-ţi dau?"
12. De aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea".
14. După aceea Solomon a adunat care de război şi călăreţi; şi avea o mie patru sute de care de război şi douăsprezece mii de călăreţi. Pe toţi aceştia i-a aşezat în cetăţile în care ţinea carele de război, precum şi pe lângă rege în Ierusalim.
Cap. 2
4. Iată şi eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să îl închin Lui, pentru ca să se ardă înaintea Lui tămâie mirositoare, să I se înfăţişeze pururea pâinile punerii înainte şi să I se aducă arderi de tot dimineaţa şi seara, în ziua odihnei, la lună nouă şi la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a poruncit pentru totdeauna lui Israel.
Cap. 3
14. După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a închipuit heruvimi.
Cap. 4
1. După aceea a făcut jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coli, lat de douăzeci de coţi, înalt de zece coţi.
11. După aceea Hiram a făcut ligheane şi lopeţi, castroane, cădelniţe şi toate vasele pentru jertfe. Şi a sfârşit Hiram lucrările pe care le-a făcut lui Solomon pentru templul lui Dumnezeu:
Cap. 6
4. Şi a zis regele: "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale ceea ce spusese, zicând:
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu mâna Ta!
39. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi să le faci dreptate şi să ierţi pe poporul Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
Cap. 7
8. În vremea aceea a făcut Solomon sărbătoare de şapte zile şi împreună cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venită de la intrarea Hamatului, până la râul Egiptului.
22. Şi vor zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Care i-a scos din pământul Egiptului, şi pentru că s-au lipit de alţi dumnezei şi s-au închinat şi au slujit lor, pentru aceea a adus El asupra lor toate relele acestea".
Cap. 9
10. În vremea aceea slugile lui Hiram şi slugile lui Solomon, care-i aduceau aur de la Ofir, îi aduseseră şi lemn roşu şi pietre scumpe.
Cap. 12
2. Dar pentru că s-au abătut ei de la Domnul, de aceea în anul al cincilea al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, a plecat cu război împotriva Ierusalimului,
5. Atunci Şemaia proorocul a venit la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim din pricina lui Şişac şi le-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru că M-aţi părăsit, de aceea vă las pe mâinile lui Şişac".
Cap. 13
20. După aceea Ieroboam n-a mai avut putere să se împotrivească în toate zilele lui Abia. Şi l-a lovit Domnul şi a murit.
Cap. 15
11. Şi au adus în ziua aceea jertfă Domnului din prada care o adunaseră: din vitele cele mari, şapte sute de jertfe, şi din vitele mărunte, şapte mii.
12. După aceea au făcut legământ între ei, ca să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor;
Cap. 16
7. În timpul acela a venit Hanani văzătorul la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: "Fiindcă ai nădăjduit în regele Siriei şi n-ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ţi-a scăpat oastea regelui Siriei din mâna ta.
Cap. 18
8. După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen şi i-a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla".
13. Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci".
14. După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" Iar acela a zis: "Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre".
28. După aceea a plecat regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad.
Cap. 19
1. După aceea Iosafat, regele lui Iuda, s-a întors în pace la casa lui în Ierusalim.
2. I-a ieşit însă înainte Iehu, fiul lui Hanani văzătorul, şi a zis regelui Iosafat: "Fiindcă ai ajutat pe un nelegiuit şi ai legat prietenie cu cei pe care-i urăşte Domnul, de aceea mânia Domnului va fi asupra ta.
7. De aceea să fiţi cu frica Domnului în voi, să lucraţi cu pază, căci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire şi nici daruri".
Cap. 20
30. După aceea domnia lui Iosafat a fost în linişte, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părţile.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
Cap. 22
4. De aceea a făcut el lucruri care nu erau plăcute ochilor Domnului, ca şi casa lui Ahab; pentru că pe casa aceasta a avut-o el de sfătuitor după moartea tatălui său, spre pieirea lui.
Cap. 23
11. După aceea l-au adus pe rege şi i-au pus coroana şi podoabele, i-au dat să ţină în mână legea şi l-au făcut rege; iar ungerea a săvârşit-o Iehoiada preotul şi fiii lui, zicând: "Să trăiască regele!"
18. După aceea a încredinţat Iehoiada dregătoriile templului Domnului în mâinile preoţilor şi ale leviţilor; a împărţit pe preoţi şi pe leviţi în cete, care trebuiau să facă slujbă cu rândul, cum aşezase David pentru templul Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântare după cum rânduise David.
Cap. 24
5. De aceea a adunat pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: "Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi Israeliţii argint în fiecare an pentru repararea templului Dumnezeului vostru şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta". Însă leviţii nu s-au grăbit.
Cap. 26
21. Şi a fost lepros regele Ozia până în ceasul morţii lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui şi cârmuirea poporului ţării a ţinut-o Iotam, fiul lui.
Cap. 28
5. De aceea l-a dat Domnul Dumnezeu în mâna regelui Sirienilor, care l-au lovit şi i-au luat o mulţime de robi şi i-au dus în Damasc. De asemenea a mai fost dat şi în mâna regelui lui Israel, care şi acela a pricinuit mari pierderi regatului său;
Cap. 29
8. De aceea s-a coborât mânia Domnului peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a dat El pustiirii, batjocurii şi ruşinii, cum vedeţi şi voi singuri cu ochii voştri.
18. După aceea s-au dus la regele Iezechia acasă şi i-au spus: "Noi am curăţit templul Domnului şi jertfelnicul cel pentru arderi de tot, cu toate vasele lui; masa pentru pâinile punerii înainte, cu toate vasele ei;
34. Însă preoţii au fost puţini şi nu puteau să jupoaie toate arderile de tot; de aceea le-au ajutat şi leviţii, fraţii lor, până ce au terminat lucrul şi până ce s-au sfinţit preoţii; căci leviţii au fost mai silitori la sfinţire decât preoţii.
Cap. 30
17. Fiindcă în adunare erau mulţi din cei care nu erau curaţi, de aceea, pentru cei necurăţiţi, leviţii junghiau mielul Paştilor
Cap. 33
10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Cap. 34
18. După aceea Şafan, scriitorul regelui, a mai făcut cunoscut, zicând: "Hilchia preotul mi-a dat o carte". Şi Şafan a citit-o înaintea regelui.
Cap. 35
1. În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paştile Domnului în Ierusalim şi a junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
7. După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paştilor, din vite mărunte un număr de treizeci de mii de miei şi de ţapi tineri şi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
14. Iar pentru ei şi pentru preoţi au gătit după aceasta, căci preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea de jertfe şi de grăsimi până noaptea; şi de aceea leviţii au gătit şi pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea Paştile şi sărbătoarea azimelor, timp de şapte zile.
21. În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: "Ce treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am război. Şi Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc; să nu te împotriveşti lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te piardă".
Cartea întâia a lui Ezdra
Cap. 2
62. Şi-au căutat cartea spiţei neamului lor şi n-au găsit-o şi de aceea au fost îndepărtaţi de la preoţie.
Cap. 3
5. După aceea au început să săvârşească arderea de tot cea obişnuită, şi cea de la lună nouă, şi cea de la sărbătorile închinate Domnului, şi jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.
Cap. 4
14. Şi fiindcă noi mâncăm sare de la curtea regelui şi nu putem suferi să vedem pe rege păgubit, de aceea dăm de ştire regelui:
16. De aceea noi înştiinţăm pe rege că, dacă cetatea aceasta se va isprăvi de zidit şi zidurile ei se vor face, atunci nu vei mai avea stăpânire peste râu".
19. Şi s-a dat din partea noastră poruncă de s-a cercetat şi s-a aflat că cetatea aceea de mult s-a răzvrătit împotriva regilor ţi că s-a făcut în ea tulburări şi răscoale;
21. Aşadar, poruncă daţi ca oamenii aceia să înceteze de a mai lucra şi ca cetatea aceea să nu se mai zidească, până nu va veni poruncă de la mine;
Cap. 5
3. În vremea aceea au venit la el Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor de peste fluviu, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, şi le-au grăit aşa: "Cine v-a dat vouă învoire să zidiţi casa aceasta şi să isprăviţi zidurile acestea?"
Cap. 7
17. De aceea cumpără numaidecât cu banii aceştia, boi, berbeci, miei şi daruri de pâine cât trebuie, şi turnări pentru ei şi du-le la jertfelnicul templului Dumnezeului vostru cel din Ierusalim.
18. Şi ce veţi crede voi şi fraţii voştri că este bine să faceţi cu celălalt argint şi aur, aceea să faceţi după voia Dumnezeului vostru.
Cap. 8
31. După aceea am plecat noi de la râul Ahava în ziua a douăsprezecea a lunii întâi, ca să mergem la Ierusalim; şi mâna Dumnezeului nostru a fost cu noi şi ne-a scăpat din mâna vrăjmaşului şi de cei ce ne pândeau în cale.
Cartea lui Neemia (a doua Ezdra)
Cap. 2
12. M-am sculat noaptea cu puţini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim şi nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.
15. Şi de aceea m-am suit înapoi pe vale şi am cercetat din nou zidurile şi, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
Cap. 4
20. De aceea să alergaţi la mine acolo unde veţi auzi sunetul trâmbiţei şi Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi".
Cap. 5
14. şi din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu şi fraţii mei n-am mâncat pâinea de conducător.
Cap. 6
4. De patru ori au trimis ei la mine cu aceeaşi poftire şi eu le-am răspuns la fel.
Cap. 9
24. Şi fiii lor au intrat şi au moştenit ţara aceea; ai supus înaintea lor pe locuitorii pământului aceluia, pe Canaanei şi i-ai dat pe aceştia în mâna lor cu regele şi cu tot poporul băştinaş, ca să le facă ce vor vrea.
Cap. 12
43. Şi s-au adus în ziua aceea mulţime de jertfe şi s-au veselit, căci Dumnezeu dăduse poporului pricină mare de bucurie. Şi femeile şi copiii s-au veselit, iar strigătele lor de bucurie din Ierusalim se auzeau până departe.
44. În aceeaşi zi au fost puşi oameni supraveghetori la cămările unde aveau să se aducă prinoasele, pârga şi zeciuielile, şi au fost împuterniciţi să adune din ţarinile din jurul cetăţilor părţile hotărâte prin lege pentru preoţi şi leviţi. Şi Iudeii s-au bucurat când au văzut pe preoţi şi pe leviţi la slujba lor,
Cap. 13
5. Rânduise pentru acesta o odaie mare, unde mai înainte se puneau prinoasele, tămâia, vasele sfinte, zeciuiala de pâine, de vin şi de untdelemn, ce era hotărâtă pentru leviţi, cântăreţi, portari, şi ceea ce se cuvenea preoţilor.
11. De aceea am mustrat pe căpetenii şi am zis: "Pentru ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu?" Şi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus la locurile lor.
Cartea Esterei
Cap. 2
1. După întâmplarea aceasta, când s-a potolit mânia regelui Artaxerxe, şi-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce făcuse ea şi de ce se hotărâse împotriva ei,
5. În vremea aceea era în capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, din seminţia lui Veniamin.
9. Fata aceasta a plăcut ochilor lui şi şi-a atras bunăvoinţa lui. De aceea s-a grăbit el să-i dea cele de spălat şi tot ce i se cuvenea şi a pus pe lângă ea şapte fete vrednice de a fi cu ea şi au aşezat-o pe ea şi fetele ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.
14. Seara ea intra şi dimineaţa se ducea în a doua casă a femeilor sub supravegherea lui Şaaşgaz, eunuc al regelui, păzitorul concubinelor, şi nu mai intra după aceea la rege decât doar dacă ar fi voit-o regele şi ar fi fost chemată anume.
15. Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiică, să meargă la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul femeilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
Cap. 3
1. După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din ţara Agag, şi a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor pe care le avea.
3. De aceea cei ce slujeau regelui şi care erau la poartă, ziceau lui Mardoheu: "De ce calci tu porunca regelui?"
14. Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare ţară, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea".
Cap. 4
5. De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta îl pusese să fie pe lângă ea, şi l-a trimis la Mardoheu, ca să afle de ce şi pentru ce sânt acestea.
Cap. 5
9. În ziua aceea a ieşit Aman vesel şi voios. Dar când Aman a văzut pe Mardoheu la poarta regelui şi că acesta nu s-a sculat măcar de la locul său înaintea lui, s-a umplut de mânie asupra lui Mardoheu.
Cap. 6
1. În noaptea aceea Domnul a depărtat somnul de la rege şi acesta a poruncit slugii să-i aducă Cronica însemnărilor zilnice şi ele au fost citite înaintea regelui.
Cap. 7
1. În ziua aceea regele cu Aman au venit să prânzească la regina Estera.
Cap. 8
1. În ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrăjmaşul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, căci Estera îi spusese că el este rudă cu ea.
12. Aceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci şi şapte de rări de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, încearcă să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi, fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume, neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile ce ni se înfăţişează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăţia persană să o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiţi de acest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului celui viu, mare şi preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri împărăţie preafericită. De aceea bine veţi face, de nu veţi aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpâneşte peste toţi, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte peste toţi, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Şi voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi şi această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ţinut îndeobşte, care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare şi păsări.
13. Copii ale acestei scrisori să se dea în fiecare ţară, ca lege, astfel ca Iudeii să fie gata pentru ziua aceea să se răzbune pe vrăjmaşii lor".
Cap. 9
1. În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în a treisprezecea zi, când a sosit timpul aducerii la îndeplinire a poruncii regelui şi a decretului lui; în ziua aceea, când nădăjduiau duşmanii Iudeilor să-i biruiască, s-a dovedit dimpotrivă că Iudeii şi-au arătat puterea asupra duşmanilor lor;
19. De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc în sate neîntărite, petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar în veselie şi ospeţe, ca zi de sărbătoare, trimiţându-şi daruri unii altora; iar cei ce trăiesc în oraşe petrec şi ziua de cincisprezece ale lunii Adar în mare veselie, trimiţând daruri vecinilor.
20. După aceea Mardoheu a scris toate întâmplările acestea şi a trimis scrisori tuturor Iudeilor care erau în ţările regelui Artaxerxe, la cei de aproape şi la cei de departe,
26. De aceea s-au şi numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci, potrivit cu toate cuvintele scrisorii şi cu toate cele ce ei văzuseră şi cu cele ce se petrecuseră la ei,
Cap. 10
1. După aceea regele Artaxerxe puse bir pe ţări şi pe insulele mării.
Cartea lui Iov
Cap. 3
1. După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut.
4. Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze.
6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre!
7. Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea!
25. De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
Cap. 5
27. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău".
Cap. 6
3. Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4. Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
Cap. 7
11. Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
15. Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ştreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
Cap. 9
22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel viclean.
Cap. 10
13. Şi ceea ce Tu ţineai ascuns în inima Ta, iată ştiu acum gândul Tău:
Cap. 12
14. Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
22. El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
Cap. 13
2. Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi.
14. Drept aceea îmi voi lua în dinţi carnea mea şi viaţa mea o pun în mâna mea.
17. Ascultaţi cu luare-aminte cuvintele mele şi ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi.
Cap. 14
4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
Cap. 15
17. Vreau să-ţi dau o învăţătură, ascultă-mă; şi ceea ce am văzut vreau să-ţi aduc la cunoştinţă;
18. Ceea ce înţelepţii au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinţii lor,
Cap. 17
4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
Cap. 20
21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc.
Cap. 21
31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui şi cine-i întoarce cu aceeaşi măsură faptele pe care le-a făcut?
Cap. 23
13. Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face.
Cap. 26
14. Şi dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puţin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înţeleagă?"
Cap. 27
11. Voiesc să vă învăţ căile lui Dumnezeu şi ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund.
Cap. 28
18. Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
28. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea".
Cap. 30
6. Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
Cap. 31
8. Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină!
Cap. 32
6. Şi aşa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi şi a zis: "Eu sunt tânăr şi voi sunteţi bătrâni, de aceea m-am sfiit şi m-am temut să vă dau pe faţă gândul meu.
10. Drept aceea am zis: Luaţi aminte la mine, voi arăta şi eu ce ştiu.
13. De aceea să nu ziceţi: Noi am găsit înţelepciunea şi Dumnezeu ne dă învăţătura, iar nu un om.
Cap. 33
1. Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele.
7. De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
19. De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
Cap. 34
4. Să cercetăm între noi ce este drept, să ştim între noi ceea ce este bine,
32. Ceea ce nu ştiu, Tu învaţă-mă; dacă am săvârşit vreo nedreptate nu voi porni iar de la capăt!"
Cap. 35
15. Ba, încă atunci când tu spui că mânia Lui nu pedepseşte şi că El nu prea ştie limpede ce este aceea nelegiuire!
Cap. 36
4. Căci cu adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cal ce stă lângă tine este unul desăvârşit în cunoştinţă.
9. După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
Cap. 37
24. Pentru aceea oamenii se tem de El şi I se închină; El însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înţelepţi".
Cap. 38
33. Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
Cap. 42
6. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă".
16. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
Psalmi
Cap. 1
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
Cap. 10
3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?
Cap. 72
6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
Cap. 115
1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
Cap. 145
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
Pildele lui Solomon
Cap. 1
26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
Cap. 2
20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,
Cap. 6
31. Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
Cap. 8
6. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
19. Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
Cap. 10
24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
Cap. 15
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
Cap. 18
20. Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează.
Cap. 20
17. Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.
Cap. 23
16. Rărunchii mei vor tresări de bucurie, când buzele tale vor grăi ceea ce este drept.
Cap. 25
7. Căci mai degrabă să ţi se zică: "Suie aici!" decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi,
8. Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine?
Cap. 28
5. Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot.
Ecclesiastul
Cap. 1
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
13. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
Cap. 2
3. Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin - pe când cugetul meu umbla după înţelepciune şi cerceta nebunia - până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieţii lor.
10. Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
12. Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?
14. Înţeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut şi eu că aceeaşi soartă vor avea toţi.
15. Deci am zis în inima mea: "Aceeaşi soartă ca şi cel nebun avea-voi şi eu; atunci la ce îmi foloseşte înţelepciunea?" Şi am zis în mintea mea că şi aceasta este deşertăciune.
17. Drept aceea am urât viaţa, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
Cap. 3
2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
13. Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
14. Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ţine în veac de veac şi nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micşora şi că Dumnezeu lucrează aşa ca să ne temem de faţa Lui.
15. Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă.
19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
22. Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?
Cap. 5
6. Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!
17. Cu adevărat iată ceea ce am văzut că este bine şi frumos: să mănânce şi să bea şi să trăiască omul bine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu, căci aceasta este partea lui.
Cap. 6
2. Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare!
Cap. 7
13. Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat?
24. Ceea ce a fost este departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înţeles?
Cap. 8
3. Nu te grăbi să te depărtezi de fata lui. Nu stărui în lucrul cel rău, că ceea ce voieşte face.
7. De vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el?
Cap. 9
2. Căci toţi au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ea şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul.
3. Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate şi nebunia în inima lor dăinuieşte toată viaţa lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi;
6. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.
Cap. 11
6. Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
Cap. 12
13. Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
Cântarea Cântărilor
Cap. 1
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Cap. 3
6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
Cap. 8
10. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea.
Isaia
Cap. 2
11. Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
12. Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî.
17. Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt;
20. În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
Cap. 3
18. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,
Cap. 4
1. În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om, zicând: "Noi vom mânca pâinea noastră şi vom purta veşmintele noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele tău. Ridică ocara noastră!"
2. În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă şi roadele pământului în mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat.
Cap. 5
14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie...
25. De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă
30. În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării. Toţi vor arunca privirea spre pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără să se mai ivească zorile!
Cap. 7
2. Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând: "Armata Sirienilor a tăbărât în Efraim". Şi inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură copacii pădurii din pricina vântului.
18. Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află la capătul Nilului - fluviul Egiptului - şi albinele din pământul Asiriei;
20. În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut de dincolo de Eufrat, pe regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi îi va smulge şi barba.
21. În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi
23. În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o mie de sicli, va fi plin de spini şi de bălării.
Cap. 8
12. "Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă înfricoşaţi de ceea ce se tem ei.
Cap. 10
7. Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei şi să nimicească neamuri fără număr!
16. De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
20. În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
27. În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi.
Cap. 11
10. Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă.
11. în ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său dintre robii din Asiria şi din Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon, din Hamat şi din insulele mării.
Cap. 12
1. Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia Ta s-a întors de la mine şi m-ai miluit.
4. Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui!
Cap. 13
7. Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.
20. Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi şi nici ciobanii nu-şi vor mai face târle în latura aceea.
Cap. 14
32. Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui".
Cap. 15
7. De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
Cap. 17
4. Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.
7. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce.
9. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.
Cap. 18
7. În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de la poporul de temut cel de departe, de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele Sionului".
Cap. 19
12. Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de ştire ceea ce a hotărât Domnul Savaot împotriva Egiptului.
16. În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării mâinii Domnului Savaot pe care o va ridica peste ei.
18. În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul Egiptului care vor grăi limba Canaanului şi vor jura în numele Domnului Savaot; una se va numi "Cetatea Soarelui".
19. În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul.
21. Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
23. În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va merge în Egipt şi Egiptul în Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor sluji pe Domnul.
24. În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului,
Cap. 20
2. În vremea aceea a grăit Domnul prin gura lui Isaia, fiul lui Amos, zicând: "Du-te şi dezbracă sacul de pe coapsele tale şi descalţă încălţămintele tale". Şi a făcut aşa şi mergea gol şi desculţ.
6. Locuitorii acestui ţinut vor zice în ziua aceea: "Iată pe cine ne bizuim, către care vrem să fugim să căutăm ajutor şi scăpare dinaintea regelui Asiriei! Şi acum cum vom scăpa?"
Cap. 21
3. De aceea inima mea s-a umplut de nelinişte, dureri m-apucă, ca durerile unei femei care este gata să nască. înspăimântat cum sunt, nu mai aud; tulburat, nici că mai văd;
6. Că aşa zice Domnul către mine: "Du-te şi pune pe cineva de strajă, care să-Mi dea de ştire despre ceea ce va vedea!
10. O, poporul meu, fecior al ariei mele, bătut cum se bate grâul, ceea ce am auzit de la Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, ti le dau de ştire!
Cap. 22
4. De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng amar, nu vă îmbulziţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu.
8. Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea grămezile de arme din casa cea din pădure.
12. Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să plângem, să suspinăm, să ne radem capul şi să ne încingem cu sac.
20. Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul lui Hilchia,
25. În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc tare se va slăbi; se va smulge şi va cădea şi povara atârnată de el va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"
Cap. 23
15. Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei:
Cap. 24
6. Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
21. Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ pe regii pământului.
Cap. 25
9. Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiţi. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui,
Cap. 26
1. În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: "Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri şi întărituri.
Cap. 27
1. În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil.
2. Şi se va zice în ziua aceea: "Vie cu vin bun, cântă!
12. Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la râul Egiptului; şi voi veţi fi culeşi unul câte unul, feciori ai lui Israel!
13. În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se pierduseră în pământul Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în muntele cel sfânt, în Ierusalim.
Cap. 28
5. În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare și o strălucită găteală pentru cei ce au mai rămas din popor,
11. De aceea într-o limbă străină și stîlcită se va grăi poporului acestuia,
Cap. 29
11. Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!"
13. Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni.
14. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.
18. În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric.
Cap. 30
7. Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi nimic, pentru aceea l-am numit Rahab cel adormit.
18. Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de aceea El Se ridică să aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc în El!
23. Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea pe care o va rodi pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse.
Cap. 31
7. În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de argint şi cei de aur pe care i-aii făcut cu mâinile voastre cele păcătoase.
Cap. 37
11. Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum le-au nimicit şi numai tu ai scăpat!
19. Şi pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti: lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.
29. Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit!
30. Şi pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din pâinea ce creşte pe ogoare, în anul al doilea, din ceea ce creşte de la sine, iar în al treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi vii şi mâncaţi din roadele lor.
Cap. 38
1. În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri".