|
1. |
Apoi a zis Domnul către Moise: "Du-te de aici tu și poporul tău,
pe care l-ai scos din pământul Egiptului, și suiți-vă în pământul, pentru
care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Urmașilor voștri
îl voi da.
|
|
2. |
Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu și va izgoni pe Canaanei,
pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei și pe Iebusei,
|
|
3. |
Și te voi duce în țara unde curge lapte și miere. Dar Eu nu voi
merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteți
popor îndărătnic!
|
|
4. |
Auzind însă acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale și nimeni
n-a mai pus pe sine podoabele sale.
|
|
5. |
Căci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi sunteți
popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o clipeală vă
voi pierde. Dezbrăcați acum de pe voi hainele voastre cele frumoase și
podoabele voastre și voi vedea ce voi face cu voi".
|
|
6. |
Atunci fiii lui Israel au dezbrăcat de pe ei podoabele lor și hainele
cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.
|
|
7. |
Iar Moise, luându-și cortul, l-a întins afară din tabără, departe
de ea, și-l numi cortul adunării; și tot cel ce căuta pe Domnul venea la
cortul adunării, care se afla afară din tabără.
|
|
8. |
Și când se îndrepta Moise spre cort, tot poporul se scula și sta
fiecare la ușa cortului său și se uita după Moise, până ce intra el în
cort.
|
|
9. |
Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor și se
oprea la intrarea cortului și Domnul grăia cu Moise.
|
|
10. |
Și vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea la ușa cortului,
și se scula tot poporul și se închina fiecare din ușa cortului său.
|
|
11. |
Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva
cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său
slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul.
|
|
12. |
Atunci a zis Moise către Domnul: "Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul
acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiți cu mine, deși mi-ai
spus: Te cunosc pe nume și ai aflat bunăvoință înaintea ochilor Mei.
|
|
13. |
Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd,
ca să cunosc și să aflu bunăvoință în ochii Tăi și că acest neam e poporul
Tău".
|
|
14. |
Și a zis Domnul către el: "Eu Însumi voi merge înaintea Ta și Te
voi duce la odihnă!"
|
|
15. |
Zis-a Moise către Domnul: "Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, atunci
să nu ne scoți de aici;
|
|
16. |
Căci prin ce se va cunoaște cu adevărat că eu și poporul Tău am
aflat bunăvoință înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoțitorul
nostru? Atunci eu și poporul Tău vom fi cei mai slăviți dintre toate popoarele
de pe pământ".
|
|
17. |
Și a zis Domnul către Moise: "Voi face și ceea ce zici tu, pentru
că tu ai aflat bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe tine mai mult decât
pe toți".
|
|
18. |
Și Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! "
|
|
19. |
Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava
Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit
îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura".
|
|
20. |
Apoi a adăugat: "Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate
vedea omul fața Mea și să trăiască".
|
|
21. |
Și iarăși a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca
aceasta;
|
|
22. |
Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și
voi pune mâna Mea peste tine până voi trece;
|
|
23. |
Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața
Mea nu o vei vedea!"
|