|
1. |
Iosafat a avut multă bogăție și mărire și s-a înrudit cu Ahab.
|
|
2. |
După câțiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat,
pentru el și pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite
mărunte și mari și l-a câștigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad.
|
|
3. |
Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda:
"Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?" Acela
însă i-a răspuns: "Cum ești tu, așa sunt și eu; și cum este poporul tău,
așa este și poporul meu: merg cu tine la război!"
|
|
4. |
și a zis Iosafat către regele lui Israel: "Întreabă astăzi, ce zice
Domnul?"
|
|
5. |
Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și
le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad
ori să ne lăsăm?" Și ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile
regelui".
|
|
6. |
Zis-a Iosafat: "Nu se găsește pe aici vreun prooroc al Domnului,
ca să-l întrebăm și pe el?"
|
|
7. |
Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin
care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu proorocește
de bine pentru mine, ci totdeauna îmi proorocește numai de rău; acesta
este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a zis: "Nu grăi așa, rege!"
|
|
8. |
După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen și i-a zis: "Du-te
repede după Miheia, fiul lui Imla".
|
|
9. |
Atunci regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, ședeau fiecare
pe tronul său îmbrăcați în haine regești, în locul din fața porții Samariei,
și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
|
|
10. |
Sedechia, fiul lui Chenaana își făcuse și coarne de fier și zicea:
:Așa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici".
|
|
11. |
Și toți proorocii prooroceau același lucru, zicând: "Du-te împotriva
Ramotului din Galaad, și vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui".
|
|
12. |
Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: "Iată
proorocii proorocesc toți într-un glas de bine regelui; să fie și cuvântul
tău asemenea cu al fiecăruia din ei; proorocește și tu de bine".
|
|
13. |
Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu,
aceea voi prooroci".
|
|
14. |
După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să
mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?"
Iar acela a zis: "Duceți-vă, că veți izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile
voastre".
|
|
15. |
Și i-a zis regele: "De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului,
ca să grăiești numai adevărul?"
|
|
16. |
Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toți fiii lui Israel risipiți
prin munți ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceștia neavând
domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!"
|
|
17. |
Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Nu ți-am spus eu oare,
că el nu-mi proorocește de bine, ci numai de rău?"
|
|
18. |
Iar Miheia a zis: "Ascultați așadar cuvântul Domnului: Am văzut
pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerească stătea de-a dreapta
și de-a stânga Lui.
|
|
19. |
Atunci Domnul a zis: "Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe
Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă și să cadă în Ramotul din Galaad?"
Și a răspuns unul una și altul alta.
|
|
20. |
Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis:
"Eu îl voi duce în ispită". Și a zis Domnul: "în ce chip?"
|
|
21. |
Acela a zis: "Mă duc și mă fac duh al minciunii în gurile tuturor
proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei duce în ispită și ai să
izbutești. Du-te și fă așa!
|
|
22. |
Și acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în
gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine".
|
|
23. |
Și s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana și a lovit pe Miheia
peste obraz, zicând: "Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la
mine, ca să grăiască prin tine?"
|
|
24. |
Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi
din cămară în cămară, ca să te ascunzi".
|
|
25. |
Atunci a zis regele lui Israel: "Luați-l pe Miheia, duceți-l la
Amon, căpetenia orașului, și la Ioaș, fiul regelui,
|
|
26. |
Și le spuneți: Așa grăiește regele: Puneți pe acesta la închisoare
și să-l hrăniți ca în vreme de lipsă, cu puțină pâine și cu puțină apă,
până când mă voi întoarce cu pace".
|
|
27. |
Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta
Domnul n-a grăit prin mine". Apoi a zis: "Ascultați acestea toți!"
|
|
28. |
După aceea a plecat regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda,
împotriva Ramotului din Galaad.
|
|
29. |
Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele și
intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege". Și și-a
schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
|
|
30. |
Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând:
"Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!"
|
|
31. |
Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei și-au
zis: "Acesta este regele lui Israel" și l-au împresurat ca să se lupte
cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor și i-a îndepărtat
Domnul de la el.
|
|
32. |
Și, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este
regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
|
|
33. |
Dar un om, din întâmplare, și-a întins arcul său atunci și a rănit
pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui
ce-i mâna carul: "Întoarce-te și scoate-mă din luptă, căci sunt rănit".
|
|
34. |
În acea zi, lupta a fost crâncenă și regele lui Israel a stat în
car în fața Sirienilor până seara, iar la asfințitul soarelui a murit.
|