|
1. |
În vremea când Domnul a vrut să înalțe pe Ilie în vârtej de vânt
la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
|
|
2. |
Și Ilie a zis către Elisei: "Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite
la Betel. Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este viu și
cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa
singur". și s-au dus amândoi la Betel.
|
|
3. |
Și au ieșit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei și au zis către
el: "Știi oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului
tău?" Și el a zis: "Știu și eu, dar tăceți!"
|
|
4. |
Atunci Ilie a zis către el: "Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă
trimite la Ierihon". Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul
este viu și viu este și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te
voi lăsa singur!"
|
|
5. |
Și au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor
cei din Ierihon de Elisei și i-au zis: "Știi oare că Domnul ia pe stăpânul
tău și-l înalță deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu, dar
tăceți!"
|
|
6. |
A zis Ilie: "Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!" Iar
Elisei a răspuns: "Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este
viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"
|
|
7. |
Și s-au dus amândoi; s-au dus și cincizeci din fiii proorocilor
și au stat deoparte în fața lor, iar ei amândoi ședeau lângă Iordan.
|
|
8. |
Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu
ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut ca pe
uscat.
|
|
9. |
Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ți fac,
înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este în
tine să fie îndoit în mine!"
|
|
10. |
Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi
fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
|
|
11. |
Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car
și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în
vârtej de vânt la cer.
|
|
12. |
Iar Elisei se uita și striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel
și caii lui!" Și apoi nu l-a mai văzut. Și apucându-și hainele le-a sfâșiat
în două.
|
|
13. |
Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors
înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului.
|
|
14. |
Și a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit apa
cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și lovind, apa s-a
tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei.
|
|
15. |
Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au
zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Și au ieși t înaintea lui
și i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
|
|
16. |
"Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici;
să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului și l-a
aruncat pe vreun munte sau într-o vale". Iar el a zis: "Să nu-i trimiteți!"
|
|
17. |
Ei însă au stăruit mult pe lângă el și el, văzând că nu poate scăpa
de ei, le-a zis: "Trimiteți-i!" Și au trimis ei cincizeci de oameni și
au căutat trei zile și nu l-au găsit;
|
|
18. |
Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea
aceea, a zis către ei Elisei: "Nu v-am spus eu să nu vă duceți?"
|
|
19. |
Iar locuitorii cetății aceleia au zis către Elisei: "Iată așezarea
cetății acesteia este bună, după cum poate vedea și stăpânul nostru, dar
apa nu este bună și pământul este neroditor".
|
|
20. |
Și el a zis: "Aduceți-mi o oală nouă și puneți sare în ea!"
|
|
21. |
Și i-au adus și a ieșit el la fântâna de apă și, aruncând sarea
în ea, a zis: "Așa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă și
nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire".
|
|
22. |
Și s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a
spus Elisei.
|
|
23. |
De acolo s-a dus el la Betel. Și cum mergea pe drum, au ieșit din
cetate niște copii și s-au apucat să râdă de al zicând: "Hai, pleșuvule,
hai!"
|
|
24. |
Iar el, întorcându-se și văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului.
Atunci, ieșind din pădure doi urși, au sfâșiat din ei patruzeci și doi
de copii.
|
|
25. |
De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a
întors în Samaria.
|