|
1. |
Şi Ţofar din Naamah a început să vorbească şi a zis: |
|
2. |
"Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine. |
|
3. |
Am auzit o învăţătură care mă scoate din sărite şi atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund. |
|
4. |
Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, |
|
5. |
Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? |
|
6. |
Chiar dacă statura lui s-ar înălţa până la ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, |
|
7. |
El totuşi va pieri ca o nălucă, pe vecie, şi cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? |
|
8. |
Zboară ca un vis şi nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte. |
|
9. |
Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede şi locul unde se găsea, nu-l mai zăreşte. |
|
10. |
Feciorii lui vor trebui să cerşească mila celor săraci şi mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forţa. |
|
11. |
Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereţii, dar ea se va culca cu el în pulbere; |
|
12. |
Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui. |
|
13. |
Dacă o tine în gură şi nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii, |
|
14. |
Totuşi hrana lui în măruntaiele lui se strică şi se face în intestinele lui venin de năpârcă. |
|
15. |
Averea, pe care a înghiţit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece. |
|
16. |
Venin de şarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară! |
|
17. |
El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere şi de smântână. |
|
18. |
Dă îndărăt ce-a câştigat şi nu se mai foloseşte de câştig şi de roadele negustoriei sale nu se mai bucură. |
|
19. |
Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. |
|
20. |
El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. |
|
21. |
Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. |
|
22. |
Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. |
|
23. |
Când va fi gata să-şi sature pântecele, Dumnezeu va dezlănţui asupră-i urgia mâniei Sale şi va ploua cu săgeţi peste el. |
|
24. |
Dacă va scăpa de platoşa de fier, îl va străpunge arcul de aramă. |
|
25. |
O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficaţi şi spaimele morţii îl sfârşesc. |
|
26. |
Toată neagra pieire ameninţă comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui. |
|
27. |
Cerurile vor dezveli fărădelegea lui şi pământul i se va ridica împotrivă. |
|
28. |
Năpraznică revărsare de ape va mătura casa lui şi apele vor curge în ziua dumnezeieştii mânii. |
|
29. |
Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la Domnul". |