|
1. |
Sculându-se apoi, Iacov s-a dus
în pământul fiilor Răsăritului, la Laban, fiul lui
Batuel Arameul și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui
Isav.
|
|
2. |
Și căutând el o dată,
iată în câmp o fântână, iar lângă ea
trei turme de oi culcate; căci din fântâna aceea se
adăpau turmele și pe gura fântânii era o piatră
mare.
|
|
3. |
Când se adunau acolo
toate turmele, ciobanii prăvăleau piatra de pe gura
fântânii și adăpau oile, apoi iar puneau piatra la locul
ei pe gura fântânii.
|
|
4. |
Deci a zis Iacov către păstori: "Fraților, de unde sunteți
voi?" Iar ei au zis: "Noi suntem din Haran".
|
|
5. |
Și el le-a zis: "Cunoașteți voi pe
Laban, feciorul lui Nahor?" Răspuns-au aceia: "Îl
cunoaștem".
|
|
6. |
Zis-a iarăși
Iacov: "E sănătos?" Și ei au zis: "Sănătos. Iată
Rahila, fata lui, vine cu oile".
|
|
7. |
Zis-a Iacov către ei: "Mai e încă mult din zi și
nu e încă vremea să se adune turmele; adăpați oile și
duceți-vă de le pașteți".
|
|
8. |
Iar
ei au zis: "Până nu se adună toți păstorii, nu putem să
prăvălim piatra de pe gura fântânii, ca să adăpăm
oile!"
|
|
9. |
Încă grăind el cu
ei, iată a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci
ea păștea oile tatălui său.
|
|
10. |
Văzând Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale,
și oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat Iacov și a
prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui
Laban, fratele mamei sale.
|
|
11. |
Și a
sărutat Iacov pe Rahila și și-a ridicat glasul și a
plâns.
|
|
12. |
Apoi a spus Rahilei
că-i rudă cu tatăl ei și că-i fiul Rebecăi. Iar ea a alergat și a
spus tatălui său toate acestea.
|
|
13. |
Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale, a alergat
în întâmpinarea lui și,
îmbrățișându-l, l-a sărutat și l-a adus în casa sa
și el a povestit lui Laban toate.
|
|
14. |
Iar Laban i-a zis: "Tu ești din oasele mele și din carnea
mea". Și a stat Iacov la el o lună de zile.
|
|
15. |
Atunci Laban a zis către Iacov: "Au
doară îmi vei sluji în dar, pentru că îmi ești
rudă? Spune-mi, care-ți va fi simbria?"
|
|
16. |
Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema
Lia și pe cea mai mică o chema Rahila.
|
|
17. |
Lia era bolnavă de ochi, iar Rahila era chipeșă la statură
și tare frumoasă la fată.
|
|
18. |
Lui
Iacov însă îi era dragă Rahila și a zis: "Îți
voi sluji șapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică".
|
|
19. |
Zisu-i-a Laban: "Mai bine s-o dau
după tine decât s-o dau după alt bărbat. Rămâi la
mine!"
|
|
20. |
Și a slujit Iacov
pentru Rahila șapte ani și i s-a părut numai câteva zile,
pentru că o iubea.
|
|
21. |
Apoi a zis
Iacov către Laban: "Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit
zilele să intru la ea".
|
|
22. |
Atunci a chemat Laban pe toți oamenii locului aceluia și a făcut
ospăț.
|
|
23. |
Iar seara a luat Laban pe
fiica sa Lia și a băgat-o înăuntru și a intrat Iacov la
ea.
|
|
24. |
Și Laban a dat pe roaba sa
Zilpa, roabă fiicei sale Lia.
|
|
25. |
Dar
când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Și a zis Iacov către Laban:
"Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare
pentru Rahila? Pentru ce m-ai înșelat?"
|
|
26. |
Răspuns-a Laban: "Aici la noi nu se
pomenește să se mărite fata cea mai mică înaintea celei mai
mari.
|
|
27. |
Împlinește această
săptămână de nuntă și-ți voi da-o și pe aceea, pentru slujba
ce-mi vei mai face alți șapte ani!"
|
|
28. |
Și a făcut Iacov așa: a împlinit săptămâna de
nuntă și i-a dat Laban și pe Rahila, fiica sa, de femeie.
|
|
29. |
Atunci a dat Laban pe roaba sa Bilha, roabă
fiicei sale Rahila.
|
|
30. |
A intrat deci
Iacov și la Rahila și iubea el pe Rahila mai mult decât pe
Lia. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban alți șapte ani.
|
|
31. |
Văzând însă Domnul Dumnezeu că
Lia era disprețuită, a deschis pântecele ei, iar Rahila fu
stearpă.
|
|
32. |
A zămislit deci Lia și a
născut lui Iacov un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând:
"A căutat Domnul la smerenia mea și mi-a dat fiu; de acum mă va
iubi bărbatul meu".
|
|
33. |
Apoi a
zămislit Lia iarăși și a născut lui Iacov al doilea fiu și a zis:
"Auzit-a Domnul că nu sunt iubită și mi-a dat și pe
acesta". Și i-a pus numele Simeon.
|
|
34. |
Și iarăși a zămislit ea și a mai născut un fiu și a zis:
"De acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei
fii". De aceea i-a pus acestuia numele Levi.
|
|
35. |
Și iarăși a zămislit și a mai născut un fiu
și a zis: "Acum voi lăuda pe Domnul!" De aceea i-a pus
numele Iuda. Apoi a încetat Lia de a mai naște.
|