|
1. |
Răspuns-a Domnul lui Moise şi i-a zis: "Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi prooroc. |
|
2. |
Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îţi voi porunci, iar Aaron, fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel să iasă din pământul lui. |
|
3. |
Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi arăta mulţimea semnelor Mele şi a minunilor Mele în pământul Egiptului. |
|
4. |
Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi voi scoate oştirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, cu mare izbândă. |
|
5. |
Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului şi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul". |
|
6. |
Moise şi Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, aşa au făcut. |
|
7. |
Când au început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani. |
|
8. |
Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis: |
|
9. |
"Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul şi-l aruncă jos înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi se va face şarpe". |
|
10. |
S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-a făcut şarpe. |
|
11. |
Atunci a chemat şi Faraon pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori şi au făcut şi vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor: |
|
12. |
Fiecare din ei şi-a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. |
|
13. |
De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul. |
|
14. |
Zis-a Domnul către Moise: "Inima lui Faraon se îndărătniceşte şi nu lasă poporul. |
|
15. |
Du-te dar la Faraon dimineaţă; iată el are să iasă la apă, iar tu să stai în calea lui, pe malul râului, şi toiagul acesta, care s-a prefăcut în şarpe, să-l iei în mâna ta; |
|
16. |
Şi să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine să-ii spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie; şi iată până acum nu M-ai ascultat. |
|
17. |
Aşa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu şi se va preface în sânge; |
|
18. |
Peştele din râu va muri, râul se va împuţi şi Egiptenii nu vor putea bea apă din râu". |
|
19. |
Şi a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele tău: Ia toiagul în mână şi întinde-ţi mâna asupra apelor Egiptului: asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui şi asupra oricărei adunări de apă; şi se vor preface în sânge şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, în vasele de lemn şi în cele de piatră!" |
|
20. |
Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge. |
|
21. |
Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge în toată ţara Egiptului. |
|
22. |
Şi au făcut aşa şi magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul. |
|
23. |
Întorcându-se, Faraon a intrat în casa sa şi nu a pus la inimă aceasta. |
|
24. |
Atunci au săpat toţi Egiptenii în preajma râului, ca să găsească să bea apă, căci din râu nu puteau să bea apă. |
|
25. |
Se împliniseră şapte zile de când lovise Domnul apa. |