|
1. |
Atunci Elifaz din Teman a deschis gura şi a zis: |
|
2. |
"Să-ţi vorbim ori să nu-ţi vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-şi înăbuşe cuvintele? |
|
3. |
Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite. |
|
4. |
Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau. |
|
5. |
Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat! |
|
6. |
Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? |
|
7. |
Ia adu-ţi aminte, care nevinovat s-a prăpădit şi unde le-a pierit urma celor drepţi în fala lui Dumnezeu? |
|
8. |
După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea şi seamănă răutatea au parte de asemenea roade. |
|
9. |
La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge. |
|
10. |
Răcnetul leului şi glasul leopardului, precum şi dinţii puilor de lei se sfărâmă. |
|
11. |
Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca şi puii leoaicei se risipesc. |
|
12. |
O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea. |
|
13. |
În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni, |
|
14. |
Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele. |
|
15. |
Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază. |
|
16. |
A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice: |
|
17. |
"Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o? |
|
18. |
Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi, |
|
19. |
Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie. |
|
20. |
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni. |
|
21. |
Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune". |