|
1. |
Elifaz din Teman a răspuns atunci şi a zis: |
|
2. |
"Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înţeleptul îşi este de folos lui însuşi. |
|
3. |
Ce are Cel Atotputernic dacă tu eşti fără prihană? Şi care este câştigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină? |
|
4. |
Oare El te pedepseşte pentru cucernicia ta şi pentru ea intră cu tine în judecată? |
|
5. |
Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare şi fărădelegile tale sunt fără hotar! |
|
6. |
Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi. |
|
7. |
Tu nu dădeai să bea celui însetat şi nu dădeai să mănânce celui flămând; |
|
8. |
Cel cu pumnul tare cotropeşte pământul şi cel cu trecere îl ia, în stăpânire. |
|
9. |
Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale şi braţele celor orfani tu le sfărâmai. |
|
10. |
Acesta este cuvântul pentru care laţuri te înconjoară şi spaimele te-au apucat dintr-o dată. |
|
11. |
Lumina s-a stins pentru tine şi nu mai vezi şi o apă revărsată te-a dat la fund. |
|
12. |
Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveşte în sus spre stele cât de sus sunt ele! |
|
13. |
Tu ai zis: Ce ştie Dumnezeu! Judecă El oare prin umbră? |
|
14. |
Norii sunt ca o perdea în faţa Lui şi El nu poate să vadă; El se plimbă numai de jur împrejurul cerurilor. |
|
15. |
Voieşti tu să urmezi pe străvechea cale pe care au bătătorit-o oamenii cei fără de lege? |
|
16. |
Cei ce au fost măturaţi înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor, |
|
17. |
Şi ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Şi ce poate să ne facă Cel Atotputernic?" |
|
18. |
Dar tocmai El umpluse casele lor de bunătăţi, însă sfatul celor răi rămânea departe de Dumnezeu. |
|
19. |
Cei drepţi se uită şi se bucură, iar cel nevinovat râde de ei. |
|
20. |
Iată, avuţia lor a nimicit-o şi focul a mistuit toată strânsura lor! |
|
21. |
Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine. |
|
22. |
Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui; |
|
23. |
Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău, |
|
24. |
Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele, |
|
25. |
Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint. |
|
26. |
Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu. |
|
27. |
Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale. |
|
28. |
Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale, |
|
29. |
Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ. |
|
30. |
El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate". |