|
1. |
Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israel, poporul Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt, |
|
2. |
A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta acasă, |
|
3. |
Şi pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherşom, pentru că Moise îşi zisese: "Rătăcit sunt eu în pământ străin", |
|
4. |
Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-şi zisese el: "Dumnezeul părinţilor mei mi-a fost ajutor şi m-a scăpat de sabia lui Faraon!" |
|
5. |
Şi a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia şi cu femeia lui, la Moise în pustie, unde-şi aşezase el tabăra, la muntele lui Dumnezeu. |
|
6. |
Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: "Iată, eu, Ietro, socrul tău, şi femeia ta şi cei doi fii ai ei împreună cu ea venim la tine". |
|
7. |
Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort. |
|
8. |
Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul cu Faraon şi cu toţi Egiptenii pentru Israel, toate suferinţele ce le-au întâlnit ei în cale şi cum i-a izbăvit Domnul din mâinile lui Faraon şi din mâinile Egiptenilor. |
|
9. |
Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon. |
|
10. |
şi a zis Ietro: "Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din mâinile Egiptenilor şi din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor. |
|
11. |
Acum am cunoscut şi eu că Domnul este mare peste toţi dumnezeii, pentru că a smerit pe aceştia". |
|
12. |
Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot şi jertfă. şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu. |
|
13. |
Iar a doua zi a şezut Moise să judece poporul şi a stat poporul înaintea lui Moise de dimineaţă până seara. |
|
14. |
Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur şi tot poporul tău stă înaintea ta de dimineaţă până seara?" |
|
15. |
Iar Moise a zis către socrul său: "Poporul vine la mine să ceară judecată de la Dumnezeu. |
|
16. |
Când se ivesc între ei neînţelegeri, vin la mine şi judec pe fiecare şi-i învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui". |
|
17. |
Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci, nu faci bine. |
|
18. |
Căci te vei prăpădi şi tu, şi poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta şi nu o vei putea împlini singur. |
|
19. |
Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu şi înfăţişează la Dumnezeu nevoile lui. |
|
20. |
Învaţă-i poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să meargă, şi faptele ce trebuie să facă. |
|
21. |
Iar mai departe alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci. |
|
22. |
Aceştia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Uşurează-ţi povara şi ei să o poarte împreună cu tine! |
|
23. |
De vei face lucrul acesta şi te va întări şi Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci faţă, şi tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul său". |
|
24. |
Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a făcut toate câte i-a zis. |
|
25. |
A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici şi i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci. |
|
26. |
Şi judecau aceştia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai uşoare le judecau ei toate. |
|
27. |
După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în ţara lui. |