1. |
Atunci Iov a răspuns şi a grăit: |
2. |
"Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteţi toţi nişte jalnici mângâietori. |
3. |
Când se vor sfârşi aceste vorbe goale şi ce te chinuieşte ca să răspunzi? |
4. |
Şi eu aş vorbi aşa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aş putea să spun multe cuvinte împotriva voastră şi să dau din cap în privinţa voastră. |
5. |
V-aş mângâia numai cu gura şi cu mişcarea buzelor mele v-aş aduce uşurare. |
6. |
Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se linişteşte şi dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine. |
7. |
În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne! |
8. |
M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputinţa mea ea însăşi mă dă de gol şi bârfitorul stă împotriva mea. |
9. |
El mă sfâşie în furia Lui şi se poartă cu mine duşmănos, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; duşmanul meu aruncă asupră-mi săgeţile ochilor săi; |
10. |
Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toţi grămadă se înghesuie împotriva mea. |
11. |
Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi. |
12. |
Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă şi m-a făcut praf şi a aruncat asupră-mi toate săgeţile Sale; |
13. |
În jurul meu se învârtesc săgeţile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea. |
14. |
El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic. |
15. |
Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu. |
16. |
Chipul meu s-a înroşit de plânset şi umbra morţii s-a sălăşluit în pleoapele mele; |
17. |
Şi cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată! |
18. |
Pământule, nu ascunde sângele meu şi să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele. |
19. |
Iar acum martorul meu este în ceruri şi cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte. |
20. |
Prietenii mei îşi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu. |
21. |
O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am "u prietenul său! |
22. |
Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce. |