|
1. |
Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns şi a zis: |
|
2. |
"Este oare cinstit pentru înţelept să răspundă cu cuvinte uşuratice şi să-şi umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit? |
|
3. |
I se cuvine lui să judece cu vorbe seci şi prin cuvântări care n-au nici o noimă? |
|
4. |
Tu mergi atât de departe, încât desfiinţezi cucernicia şi nesocoteşti rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. |
|
5. |
Nelegiuirea ta insuflă gura ta şi tu împrumuţi vorbirea ta de la cei vicleni. |
|
6. |
Chiar gura ta te osândeşte şi nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta. |
|
7. |
Nu cumva eşti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munţii? |
|
8. |
Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu şi te-ai făcut tu stăpân pe toată înţelepciunea? |
|
9. |
Ce ştii tu pe care să nu-l ştim şi noi? Ce pricepi tu şi noi nu pricepem? |
|
10. |
Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău. |
|
11. |
Ţi se pare puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse cu blândeţe? |
|
12. |
De ce te laşi târât de inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii tăi? |
|
13. |
De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta şi dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări? |
|
14. |
Ce este omul ca să se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit? |
|
15. |
Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinţii Săi şi dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi, |
|
16. |
Cu atât mai puţin o făptură urâcioasă şi stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa. |
|
17. |
Vreau să-ţi dau o învăţătură, ascultă-mă; şi ceea ce am văzut vreau să-ţi aduc la cunoştinţă; |
|
18. |
Ceea ce înţelepţii au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinţii lor, |
|
19. |
Atunci când tara le-a fost dată numai lor şi nici un străin nu se aşezase încă printre ei. |
|
20. |
Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui tiran. |
|
21. |
Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaş se năpusteşte asupra lui. |
|
22. |
El nu mai nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi simte capul mereu sub sabie. |
|
23. |
Se şi vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui este fără întârziere. |
|
24. |
Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă asupra-i gata de împresurare, |
|
25. |
Fiindcă a îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi să facă pe viteazul faţă de Cel Atotputernic; |
|
26. |
Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi rotunde. |
|
27. |
Chipul lui i se ascundea în grăsime şi osânza stătea grea pe coapsele lui, |
|
28. |
Şi sălăşluia în cetăţi pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă ameninţau să se prăbuşească. |
|
29. |
Nu va aduna bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ. |
|
30. |
Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale şi vijelia va mătura florile lui; |
|
31. |
Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune. |
|
32. |
Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme şi mlădiţa sa nu va da muguri verzi. |
|
33. |
Ca viţa mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la fel ca măslinul va împrăştia florile sale. |
|
34. |
Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă şi focul mistuie corturile cu bogăţii de jaf. |
|
35. |
Ei zămislesc răutatea şi nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospeşte înşelăciunea". |