|
1. |
Pildele lui Solomon, fiul lui David, |
|
2. |
Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, |
|
3. |
Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, |
|
4. |
Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. |
|
5. |
Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, |
|
6. |
Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. |
|
7. |
Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. |
|
8. |
Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. |
|
9. |
Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. |
|
10. |
Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi, |
|
11. |
Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, |
|
12. |
Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. |
|
13. |
Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, |
|
14. |
Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!" |
|
15. |
Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, |
|
16. |
Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. |
|
17. |
Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! |
|
18. |
Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. |
|
19. |
Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. |
|
20. |
Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. |
|
21. |
Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul: |
|
22. |
"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? |
|
23. |
Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. |
|
24. |
Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! |
|
25. |
Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. |
|
26. |
De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, |
|
27. |
Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. |
|
28. |
Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, |
|
29. |
Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, |
|
30. |
Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. |
|
31. |
Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, |
|
32. |
Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; |
|
33. |
Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme". |