|
1. |
Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, |
|
2. |
Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, |
|
3. |
Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, |
|
4. |
Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o. |
|
5. |
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. |
|
6. |
Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. |
|
7. |
Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. |
|
8. |
Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, |
|
9. |
A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. |
|
10. |
Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. |
|
11. |
Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. |
|
12. |
Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. |
|
13. |
Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. |
|
14. |
Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. |
|
15. |
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. |
|
16. |
Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. |
|
17. |
Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. |
|
18. |
Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. |
|
19. |
Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. |
|
20. |
Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. |
|
21. |
Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. |
|
22. |
Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. |
|
23. |
Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. |
|
24. |
Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: |
|
25. |
Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. |
|
26. |
Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, |
|
27. |
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. |
|
28. |
Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. |
|
29. |
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? |
|
30. |
Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. |
|
31. |
Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. |
|
32. |
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. |
|
33. |
Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. |
|
34. |
Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? |
|
35. |
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. |
|
36. |
Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. |
|
37. |
Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. |
|
38. |
Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. |
|
39. |
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. |
|
40. |
Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. |
|
41. |
Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, |
|
42. |
Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. |
|
43. |
Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? |
|
44. |
Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. |
|
45. |
Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. |
|
46. |
Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. |
|
47. |
Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, |
|
48. |
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. |
|
49. |
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. |
|
50. |
Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. |
|
51. |
Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. |
|
52. |
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, |
|
53. |
Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. |
|
54. |
A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, |
|
55. |
Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac. |
|
56. |
Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa. |
|
57. |
Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. |
|
58. |
Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. |
|
59. |
Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. |
|
60. |
Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. |
|
61. |
Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. |
|
62. |
Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. |
|
63. |
Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. |
|
64. |
Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. |
|
65. |
Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. |
|
66. |
Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. |
|
67. |
Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând: |
|
68. |
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; |
|
69. |
Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, |
|
70. |
Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac; |
|
71. |
Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. |
|
72. |
Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; |
|
73. |
De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, |
|
74. |
Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, |
|
75. |
Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. |
|
76. |
Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, |
|
77. |
Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, |
|
78. |
Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, |
|
79. |
Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii. |
|
80. |
Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. |