|
1. |
După atâtea lucruri şi atâta credincioşie, a venit Sanherib, regele Asirienilor, şi a intrat în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite şi şi-a făcut planul ca să le răpească pentru el. |
|
2. |
Când Iezechia a văzut că a venit Sanherib cu gândul ca să lupte împotriva Ierusalimului, |
|
3. |
A hotărât împreună cu sfetnicii şi cu vitejii săi ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate şi aceştia l-au ajutat. |
|
4. |
Atunci s-a adunat o mulţime de popor şi a astupat toate izvoarele şi pârâul care curgea prin mijlocul ţării, zicând: Să nu vină regele Asiriei şi găsind apă multă, să se întărească. |
|
5. |
Şi s-a întărit Iezechia şi a făcut la loc tot zidul care se stricase şi a ridicat turnuri, a zidit pe din afară un alt zid, a înălţat zidul cetăţii lui David şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. |
|
6. |
A pus căpetenii ostăşeşti peste popor şi i-a adunat pe lângă el în locul larg de la poarta văii şi le-a grăit pe inima lor zicând: |
|
7. |
"Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, să nu vă temeţi, nici să vă înfricoşaţi de faţa regelui şi de faţa întregului neam care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. |
|
8. |
Cu el sunt braţe de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru Care ne ajută şi Care luptă în bătăliile noastre". Şi s-a încurajat poporul de cuvintele lui Iezechia, regele lui Iuda. |
|
9. |
După aceasta Sanherib, regele Asiriei, care era cu toată oştirea lui în faţa Lachişului, a trimis pe nişte slujbaşi ai săi la Ierusalim, la Iezechia, regele lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau în Ierusalim, ca să le spună: |
|
10. |
"Aşa zice Sanherib, regele Asiriei: Pe ce vă bizuiţi de şedeţi închişi în cetatea Ierusalimului? |
|
11. |
Nu vedeţi că Iezechia vă amăgeşte, ca să vă dea morţii prin foame şi prin sete, zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asiriei? |
|
12. |
Nu vedeţi că acest Iezechia a desfiinţat locurile înalte ale lui şi jertfelnicele lui şi a spus lui Iuda şi Ierusalimului: Să vă închinaţi înaintea unui singur jertfelnic şi numai pe el să tămâiaţi? |
|
13. |
Oare nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Putut-au oare dumnezeii popoarelor acestor ţări să le scape ţara lor din mâna mea? |
|
14. |
Care din toţi dumnezeii popoarelor, pe care le-au pierdut părinţii mei, a putut să-şi scape poporul din mâna mea? Cum dar Dumnezeul vostru vă va putea scăpa din mâna mea? |
|
15. |
Şi acum păziţi-vă, ca să nu vă mai amăgească Iezechia, nici să nu vă mai înduplece astfel! Să nu-l credeţi! Căci dacă n-a fost în stare nici un dumnezeu de al nici unui popor şi regat să-şi scape poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei, atunci nici Dumnezeul vostru nu vă va scăpa din mâna mea". |
|
16. |
Încă şi altele multe au vorbit robii lui împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Iezechia, robul Lui. |
|
17. |
Ba scrisese el şi scrisori prin care hulea pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi în care grăia împotriva Lui astfel de cuvinte: "Precum dumnezeii popoarelor pământului n-au scăpat pe popoarele lor din mâna mea, aşa nici Dumnezeul lui Iezechia nu va scăpa pe poporul Său din mâna mea". |
|
18. |
Şi strigau cu glas tare în limba Iudeilor către poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca să-i îngrozească şi să-i sperie şi să le ia cetatea. |
|
19. |
Ei vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucruri de mâini omeneşti. |
|
20. |
Atunci s-a rugat regele Iezechia şi Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi au strigat cu glas mare la cer. |
|
21. |
Şi a trimis Domnul pe un înger care a pierdut pe tot viteazul şi războinicul şi căpetenia şi generalul din tabăra regelui Asiriei, încât acesta s-a întors cu ruşine în ţara sa; şi când a intrat în casa dumnezeului său, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui. |
|
22. |
Aşa a scăpat Domnul pe Iezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi şi i-a apărat din toate părţile. |
|
23. |
Atunci mulţi au adus daruri Domnului în Ierusalim şi lucruri scumpe lui Iezechia, regele Iudei, care după aceasta a câştigat în ochii tuturor popoarelor mărire mare. |
|
24. |
În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi s-a rugat Domnului şi Domnul l-a auzit şi i-a dat semn. |
|
25. |
Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semeţit în inima lui. şi a căzut mânia lui Dumnezeu peste el şi peste Iuda şi peste Ierusalim. |
|
26. |
Dar îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui şi cu el împreună şi locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a mai coborât asupra lor în zilele lui Iezechia. |
|
27. |
Iezechia a avut bogăţie şi mărire foarte mare; şi şi-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi şi tot felul de vase preţioase. |
|
28. |
A făcut de asemenea şi hambare pentru roade: grâu, vin şi untdelemn; aşezări şi iesle pentru tot felul de vite şi staule pentru turme. |
|
29. |
Şi-a zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de vite mari şi de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere. |
|
30. |
Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului şi le-a făcut să curgă în jos prin partea de apus a cetăţii lui David. Şi la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat cu spor. |
|
31. |
Când trimişii regelui Babilonului au venit la el să-l întrebe pentru semnul care se săvârşise în ţară, atunci l-a părăsit Dumnezeu, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce avea el în inima lui, |
|
32. |
Celelalte fapte ale lui Iezechia şi milosteniile lui sunt scrise în vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, şi în cartea regilor lui Iuda şi Israel. |
|
33. |
Apoi a răposat Iezechia cu părinţii lui şi l-au îngropat în rândul de sus al mormintelor fiilor lui David şi tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim i-au făcut mare cinste la moartea lui. Iar în locul lui a fost făcut rege Manase, fiul său. |