|
1. |
Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, |
|
2. |
Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere? |
|
3. |
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi: |
|
4. |
Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? |
|
5. |
Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în el? |
|
6. |
Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc. |
|
7. |
Şi au răspuns că nu ştiu de unde. |
|
8. |
Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. |
|
9. |
Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. |
|
10. |
Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic. |
|
11. |
Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic. |
|
12. |
Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o. |
|
13. |
Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el. |
|
14. |
Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră. |
|
15. |
Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei? |
|
16. |
Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! |
|
17. |
El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"? |
|
18. |
Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi. |
|
19. |
Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. |
|
20. |
Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. |
|
21. |
Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu: |
|
22. |
Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? |
|
23. |
Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? |
|
24. |
Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. |
|
25. |
Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. |
|
26. |
Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut. |
|
27. |
Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat: |
|
28. |
Zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său. |
|
29. |
Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii. |
|
30. |
Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii. |
|
31. |
A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. |
|
32. |
La urmă a murit şi femeia. |
|
33. |
Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie? |
|
34. |
Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; |
|
35. |
Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită. |
|
36. |
Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. |
|
37. |
Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. |
|
38. |
Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El. |
|
39. |
Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis. |
|
40. |
Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic. |
|
41. |
Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? |
|
42. |
Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, |
|
43. |
Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". |
|
44. |
Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui? |
|
45. |
Şi ascultând tot poporul, a zis ucenicilor: |
|
46. |
Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, |
|
47. |
Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă. |