1. |
Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, |
2. |
Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. |
3. |
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. |
4. |
Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, |
5. |
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. |
6. |
Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? |
7. |
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? |
8. |
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? |
9. |
Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: |
10. |
Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. |
11. |
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. |
12. |
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. |
13. |
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. |
14. |
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. |
15. |
Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. |
16. |
Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. |
17. |
Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. |
18. |
Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? |
19. |
Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. |
20. |
Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. |
21. |
Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. |
22. |
Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. |
23. |
Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. |
24. |
Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! |
25. |
Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. |
26. |
Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? |
27. |
Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. |
28. |
Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie. |
29. |
Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, |
30. |
Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. |
31. |
Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului. |
32. |
Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. |
33. |
Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia. |
34. |
Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse. |
35. |
Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. |
36. |
Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta. |
37. |
Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. |
38. |
Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! |
39. |
Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! |
40. |
Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: |
41. |
Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! |
42. |
Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. |
43. |
Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu. |