|
1. |
Iosafat a avut multă bogăţie şi mărire şi s-a înrudit cu Ahab. |
|
2. |
După câţiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el şi pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte şi mari şi l-a câştigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad. |
|
3. |
Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: "Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?" Acela însă i-a răspuns: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; şi cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu: merg cu tine la război!" |
|
4. |
şi a zis Iosafat către regele lui Israel: "Întreabă astăzi, ce zice Domnul?" |
|
5. |
Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm?" Şi ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui". |
|
6. |
Zis-a Iosafat: "Nu se găseşte pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să-l întrebăm şi pe el?" |
|
7. |
Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu prooroceşte de bine pentru mine, ci totdeauna îmi prooroceşte numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a zis: "Nu grăi aşa, rege!" |
|
8. |
După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen şi i-a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla". |
|
9. |
Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe tronul său îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul din faţa porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor. |
|
10. |
Sedechia, fiul lui Chenaana îşi făcuse şi coarne de fier şi zicea: :Aşa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici". |
|
11. |
Şi toţi proorocii prooroceau acelaşi lucru, zicând: "Du-te împotriva Ramotului din Galaad, şi vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui". |
|
12. |
Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: "Iată proorocii proorocesc toţi într-un glas de bine regelui; să fie şi cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; prooroceşte şi tu de bine". |
|
13. |
Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci". |
|
14. |
După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" Iar acela a zis: "Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre". |
|
15. |
Şi i-a zis regele: "De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să grăieşti numai adevărul?" |
|
16. |
Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toţi fiii lui Israel risipiţi prin munţi ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceştia neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!" |
|
17. |
Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Nu ţi-am spus eu oare, că el nu-mi prooroceşte de bine, ci numai de rău?" |
|
18. |
Iar Miheia a zis: "Ascultaţi aşadar cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerească stătea de-a dreapta şi de-a stânga Lui. |
|
19. |
Atunci Domnul a zis: "Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă şi să cadă în Ramotul din Galaad?" Şi a răspuns unul una şi altul alta. |
|
20. |
Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi duce în ispită". Şi a zis Domnul: "în ce chip?" |
|
21. |
Acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh al minciunii în gurile tuturor proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei duce în ispită şi ai să izbuteşti. Du-te şi fă aşa! |
|
22. |
Şi acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine". |
|
23. |
Şi s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana şi a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: "Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?" |
|
24. |
Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi". |
|
25. |
Atunci a zis regele lui Israel: "Luaţi-l pe Miheia, duceţi-l la Amon, căpetenia oraşului, şi la Ioaş, fiul regelui, |
|
26. |
Şi le spuneţi: Aşa grăieşte regele: Puneţi pe acesta la închisoare şi să-l hrăniţi ca în vreme de lipsă, cu puţină pâine şi cu puţină apă, până când mă voi întoarce cu pace". |
|
27. |
Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine". Apoi a zis: "Ascultaţi acestea toţi!" |
|
28. |
După aceea a plecat regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad. |
|
29. |
Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege". Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă. |
|
30. |
Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: "Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!" |
|
31. |
Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei şi-au zis: "Acesta este regele lui Israel" şi l-au împresurat ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor şi i-a îndepărtat Domnul de la el. |
|
32. |
Şi, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el. |
|
33. |
Dar un om, din întâmplare, şi-a întins arcul său atunci şi a rănit pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui ce-i mâna carul: "Întoarce-te şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit". |
|
34. |
În acea zi, lupta a fost crâncenă şi regele lui Israel a stat în car în faţa Sirienilor până seara, iar la asfinţitul soarelui a murit. |