|
1. |
Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul. |
|
2. |
Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău întinde-l, nu cruţa nimic! Lungeşte funiile şi întăreşte ţăruşii! |
|
3. |
Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va cuceri neamurile şi cetăţile cele pustiite le va umple de oameni. |
|
4. |
Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce aminte. |
|
5. |
Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: "Dumnezeul a tot pământul" se cheamă! |
|
6. |
Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice Dumnezeul tău. |
|
7. |
O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine. |
|
8. |
Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul. |
|
9. |
Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert. |
|
10. |
Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine. |
|
11. |
Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile tale le voi împodobi cu pietre scumpe şi voi pune temelia ta pe safire. |
|
12. |
Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de cristal, iar împrejmuirea de pietre nestemate. |
|
13. |
Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire. |
|
14. |
Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu ai de ce să te mai temi; leapădă şi groaza, căci nu se va mai apropia de tine. |
|
15. |
Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va cădea în lupta împotriva ta! |
|
16. |
Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească. |
|
17. |
Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă oare se ridică la judecată cu tine osândită va fi. Aceasta este moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la Mine, zice Domnul. |