|
1. |
În anul morții regelui Ozia, am
văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și
poalele hainelor Lui umpleau templul.
|
|
2. |
Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având
câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două
picioarele, iar cu două zburau
|
|
3. |
Și
strigau unul către altul, zicând: "Sfânt,
sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot
pământul de slava Lui!"
|
|
4. |
Din pricina acestor strigăte, porțile se zguduiau din
țâțânele lor, iar templul s-a umplut de fum.
|
|
5. |
Și am zis: "Vai mie, că sunt pierdut!
Sunt om cu buze spurcate și locuiesc în mijlocul unui popor cu
buze necurate. Și pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii
mei!"
|
|
6. |
Atunci unul dintre
serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un
cărbune, pe care îl luase cu cleștele de pe jertfelnic.
|
|
7. |
Și l-a apropiat de gura mea și a zis:
"Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele
tale, și fărădelegile tale le va curăți".
|
|
8. |
Și am auzit glasul Domnului care zicea:
"Pe cine îl voi trimite și cine va merge pentru
Noi?" Și am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe
mine!"
|
|
9. |
Și El a zis:
"Du-te și spune poporului acestuia: Cu auzul veți auzi și nu
veți înțelege și, uitându-vă, vă veți uita, dar nu veți
vedea.
|
|
10. |
Că s-a
învârtoșat inima poporului acestuia și cu urechile sale
greu a auzit și ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu
ochii și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă și să se
întoarcă la Mine și să-l vindec".
|
|
11. |
Și am zis: "Până când, Doamne!"
Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetățile vor fi
pustiite și vor rămâne fără locuitori, și casele fără oameni
și pământul pustiu;
|
|
12. |
Până când Domnul va izgoni pe oameni și pustiirea va fi
mare în mijlocul acestei țări.
|
|
13. |
Și dacă va rămâne încă unul din zece, și acela
va fi hărăzit focului, ca și terebintul și stejarul, ale căror
trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va
lăstări o mlădiță sfântă".
|