|
1. |
Trecând câtăva vreme, a murit regele Amoniţilor, iar în locul lui s-a făcut rege Hanun, fiul lui. |
|
2. |
Atunci a zis David: "Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis David pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui său. Şi au venit slugile lui David în ţara Amoniţilor. |
|
3. |
Însă căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun, domnul lor: "Socotiţi, oare, că David din dragoste către tatăl tău a trimis mângâietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca să iscodească cetatea şi să vadă ce este în ea şi apoi s-o dărâme? |
|
4. |
Atunci a luat Hanun pe slugile lui David şi a ras fiecăruia jumătate de barbă şi le-a tăiat hainele pe jumătate, până la şolduri, şi apoi le-a dat drumul. |
|
5. |
Când i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis înaintea lor, deoarece erau foarte batjocoriţi. Şi a poruncit regele să li se spună: "Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte bărbile şi atunci vă veţi întoarce". |
|
6. |
Amoniţii insă, văzând că s-au făcut nesuferiţi înaintea lui David, au trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, de la regele Amalecit din Maacha o mie de oameni şi din Iştov douăsprezece mii de oameni. |
|
7. |
Când a auzit de aceasta, David a trimis pe Ioab cu toată oştirea de viteji. |
|
8. |
Şi ieşind, Amoniţii s-au aşezat în rânduri de luptă la poartă, iar Sirienii din Ţoba, din Rehov, din Iştov şi din Maacha au stat deoparte în câmp. |
|
9. |
Văzând Ioab că oştirea duşmană era aşezată împotriva lui şi înainte şi în urmă, a ales oştenii cei mai de seamă ai lui Israel şi i-a pus în rânduri de luptă împotriva Sirienilor. |
|
10. |
Iar cealaltă parte de oameni a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca să-i pună în rânduri de luptă împotriva Amaleciţilor: |
|
11. |
Apoi a zis Ioab: "Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu să mă ajuţi, iar dacă Amoniţii te vor birui pe tine, îţi voi veni eu în ajutor. |
|
12. |
Fii curajos şi să ne ţinem cu bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul va face ce va binevoi". |
|
13. |
După aceea a întrat Ioab şi poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii, dar aceştia au fugit de el. |
|
14. |
Amoniţii, văzând că Sirienii pleacă, au fugit şi ei de Abişai şi s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniţi, a intrat în Ierusalim. |
|
15. |
Sirienii însă, văzând că au fost biruiţi de Israeliţi, s-au adunat la un loc. |
|
16. |
Şi a trimis Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste râul Eufrat şi aceştia au venit la Helam, iar Sovac, căpetenia oştirii lui Hadad-Ezer, îi conducea. |
|
17. |
Când s-a spus de aceasta lui David, acesta a adunat pe toţi Israeliţii şi, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au aşezat împotriva lui David şi s-au bătut cu el. |
|
18. |
Dar au fugit Sirienii de Israeliţi şi David a nimicit Sirienilor şapte sute de care şi patruzeci de mii de călăreţi; ba a lovit şi pe căpetenia Sovac, care a şi murit acolo. |
|
19. |
Şi când regii supuşi lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinşi de Israeliţi, au încheiat pace cu Israeliţii şi s-au supus acestora. Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniţilor. |