1. |
Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel. |
2. |
În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel; |
3. |
Şi a zis regele lui Israel către slugile sale: "Ştiţi voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?" |
4. |
Apoi a zis el lui Iosafat: "Vei merge şi tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?" Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt şi caii mei!" |
5. |
Şi a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: "Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?" |
6. |
Şi a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi ei au zis: "Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!" |
7. |
Şi a zis Iosafat: "Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?" |
8. |
Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla". Şi a zis Iosafat: "Nu vorbi aşa, rege!" |
9. |
Şi a chemat regele lui Israel pe un famen şi a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!" |
10. |
Apoi regele lui Israel şi Iosafat, regale Iudei, s-au aşezat fiecare în tronul său, îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul dinaintea porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor. |
11. |
Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: "Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri". |
12. |
Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicând: "Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mina regelui". |
13. |
Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: "Iată toţi proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei". |
14. |
Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!" |
15. |
Apoi a venit el a rege şi regale i-a zis: "Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi i-a zis acela: "Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!" |
16. |
Şi i-a zis regele: "Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului". |
17. |
Şi a zis el: "Iată, văd pe toţi Israeliţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa". |
18. |
Atunci regele lui Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: "Nu ţi-am spus eu oare că el nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău?" |
19. |
Miheia însă a zis: "Nu este aşa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui". |
20. |
Şi a zis Domnul: "Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi să piară acolo?" Unul spunea una, şi altul alta. |
21. |
Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi ademeni". Domnul a zis: "Cum?" |
22. |
Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!" |
23. |
Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!" |
24. |
Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: "Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?" |
25. |
Iar Miheia a zis: "Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi". |
26. |
A zis regele lui Israel: "Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, |
27. |
Şi spuneţi: Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l hrăniţi numai cu puţină pâine şi cu puţină apă, până ce mă voi întoarce biruitor". |
28. |
Iar Miheia a zis: "Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine". Apoi a zis: "Ascultaţi, toate popoarele!" |
29. |
După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului. |
30. |
Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!" Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă. |
31. |
Regale sirian însă a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de război şi a zis: "Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel". |
32. |
Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat. |
33. |
Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el. |
34. |
Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoşei, şi acesta a zis cărăuşului său: "Întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste, că sunt rănit". |
35. |
Şi s-a pornit luptă mare în acea zi şi regele a stat În carul lui în fala Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs sânge din rana sa pe podul carului. |
36. |
Şi la asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: "Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul lui!" |
37. |
Şi murind regele, a fost dus şi l-au înmormântat în Samaria. |
38. |
Şi au spălat carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul. |
39. |
Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de fildeş pe care a făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel. |
40. |
Adormind cu părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său. |
41. |
Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel. |
42. |
Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. |
43. |
El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a abătut de la ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
44. |
Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel. |
45. |
Celelalte fapte ale lui Iosafat şi războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda. |
46. |
Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din ţară. |
47. |
În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locţiitor de rege. |
48. |
Regele Iosafat a făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Eţion Gheber. |
49. |
Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: "Să se ducă şi slugile mele cu slugile tale cu corăbiile". Însă Iosafat n-a vrut. |
50. |
Şi a adormit cu părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său. |
51. |
Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a domnit peste Israel în Samaria doi ani. |
52. |
El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat; |
53. |
Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său. |