1. |
Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: |
2. |
Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. |
3. |
Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. |
4. |
Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. |
5. |
Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; |
6. |
Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. |
7. |
Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. |
8. |
Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. |
9. |
Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. |
10. |
Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. |
11. |
Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, |
12. |
Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. |
13. |
Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
14. |
Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. |
15. |
Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. |
16. |
Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. |
17. |
Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? |
18. |
Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? |
19. |
Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. |
20. |
Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? |
21. |
Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. |
22. |
Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus. |
23. |
În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, |
24. |
Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. |
25. |
Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său. |
26. |
Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. |
27. |
În urma tuturor a murit şi femeia. |
28. |
La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. |
29. |
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. |
30. |
Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. |
31. |
Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: |
32. |
"Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. |
33. |
Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. |
34. |
Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă. |
35. |
Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: |
36. |
Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? |
37. |
El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. |
38. |
Aceasta este marea şi întâia poruncă. |
39. |
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. |
40. |
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii. |
41. |
Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, |
42. |
Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. |
43. |
Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând: |
44. |
"Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". |
45. |
Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui? |
46. |
Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe. |