|
1. |
Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belşug. Cu cât avea mai mult rod, cu atât sporeau altarele sale; cu cit era mai bogată ţara, cu atât se înălţau mai multe pietre de aducere aminte. |
|
2. |
Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul! El singur va doborî altarele sale, va sfărâma pietrele de aducere aminte. |
|
3. |
Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce ne-ar sluji regele?" |
|
4. |
Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă; judecata va creşte pe brazdele câmpului! |
|
5. |
Pentru viţelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grijă, ba chiar vor plânge preoţii lui şi poporul său şi se vor tângui pentru comorile lui care se irosesc. |
|
6. |
Şi pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; ruşinea îl va cuprinde pe Efraim, iar Israel se va ruşina de idolii lui. |
|
7. |
Nimicit va fi regele Samariei; ca o aşchie va fi pe deasupra apei. |
|
8. |
Pustiite vor fi înălţimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini şi ciulini să crească deasupra altarelor lor! Atunci vor grăi către munţi: "Acoperiţi-ne!", iar colinelor: "Cădeţi peste noi!" |
|
9. |
Ca în zilele Ghibeii, aşa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi se împotriviră. Nu-i va atinge oare războiul în Ghibea pe fiii nelegiuirii? |
|
10. |
Întru mânia Mea îi voi pedepsi şi voi aduna popoare împotriva lor, când se vor pune laolaltă cele două fărădelegi ale lor. |
|
11. |
Şi Efraim este o junincă învăţată la jug, căreia îi plăcea să treiere grâul pe arie. Dar Eu am pus jug pe gâtul ei frumos; am înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va trage grapa. |
|
12. |
Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire; prefaceţi ţelina în ogoare ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de roade mântuitoare! |
|
13. |
Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea, şi acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii. Ţi-ai pus nădejdea în carele tale de luptă şi în mulţimea vitejilor tăi! |
|
14. |
Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetăţile tale şi toate întăriturile tale să fie dărâmate - precum odinioară Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a fost zdrobită împreună cu pruncii ei. |
|
15. |
Aşa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloşi sunteţi. În vălmăşagul luptei va pieri regele lui Israel! |